Capitolul:

1. Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

2. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.

3. Atunci a părăsit Iudea, şi S-a întors în Galilea.

4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5. a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau” , i-a zis Isus.

8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

9. Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” - Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.

10. - Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau! tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

11. „Doamne” , I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

12. Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.

14. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

15. „Doamne” , I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin până aici să scot.”

16. „Du-te” , i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici” .

17. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

18. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

19. „Doamne” , I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc.

20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21. „Femeie” , i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la Iudei.

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

25. „Ştiu” , i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

26. Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

27. Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”

28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oamenilor:

29. „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

30. Ei au ieşit din cetate, şi veneau spre El.

31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

32. Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoaşteţi.”

33. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

34. Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

36. Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

37. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul seamănă, iar altul seceră .

38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

39. Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

40. Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

43. După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44. Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.

45. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

46. Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!”

49. Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”

50. „Du-te” , i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

51. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte” . Şi a crezut el şi toată casa lui.

54. Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.