Despre noi

Prezentarea Misiunii Libere

 

Această lucrare misionară interdenominaţională are scopul de a se întoarce pe deplin la învăţătura şi practica bisericii de la început, din zilele apostolilor. Punctul de plecare al acestei lucrări care se întinde în toată lumea, este Centrul de Misiune din Krefeld. Aici există o biserică locală unde de mulţi ani slujeşte în special pastorul E. Frank, la fiecare prim week-end din fiecare lună impreuna cu fratii responsabili.

În 1955, Ewald Frank a luat parte timp de o săptămână la adunările ţinute de pastorul William M. Branham, în Karlsruhe, Germania. Ceea ce s-a petrecut în acele adunări - confirmarea dumnezeiască şi darul unic, au lăsat asupra lui o impresie de durată. În 1958, pastorul E. Frank a luat parte la întrunirea „ Glasul vindecării ” , organizată de pastorul Gordon Lindsay în Dallas, Texas, SUA. Aici a întâlnit un număr mare de evanghelişti americani care încet încet au devenit faimoşi în întreaga lume. În comparaţie cu toţi ceilalţi, slujba deosebită a lui William Branham a fost evidentă. Acest bărbat smerit al lui Dumnezeu a fost folosit ca să slujească cu darul deosebirii, care nu doar a impresionat, ci a amintit de zilele lui Hristos şi ale slujbei Sale.

Către sfârşitul anului 1959, fratele Frank a început să traducă predicile care au fost vorbite de William Branham în SUA. El era convins că mai ales bisericile independente care credeau evanghelia deplină, vor primi cu bucurie îmbogăţirea duhovnicească. La scurt timp după aceasta, a devenit evident faptul că trebuia adusă la existenţă o lucrare misionară independentă pentru a se asigura că va fi posibilă proclamarea liberă a adevărurilor biblice.

Mulţi dintre liderii bisericilor evangheliei depline nu au primit slujba bărbatului trimis de Dumnezeu. Din contră, fără a cântări şi fără a verifica lucrurile în lumina Scripturii, ei au înţeles greşit mai ales partea profetică a slujbei sale.

În anul 1960, a fost întemeiată „Misiunea liberă ” , ca o asociaţie nonprofit, sub conducerea fraţilor E. Frank, L. Russ şi P. Schmidt. Adunarea care a început mai întâi ca o „ adunare de casă ” , a crescut în mod constant de-a lungul anilor.

În aprilie 1964, „ Misiunea liberă din Krefeld ” a fost recunoscută de guvernul german ca o asociaţie religioasă. În anii următori, această lucrare s-a extins dincolo de graniţele Europei. De asemenea, în 1964, fratele Frank a avut prima sa călătorie misionară în ţările asiatice. În India au venit mari mulţimi ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu - adunările au fost încoronate cu binecuvântări deosebite. Din 1968, fratele Frank a vizitat frecvent ţările „ cortinei de fier ” , inclusiv Uniunea Sovietică. Din 1968 până în 1978, a vorbit câte douăzeci de minute în fiecare duminică la binecunoscutul post „ Radio Luxembourg ” . Veneau invitaţii din întreaga Europă şi din întreaga lume. În aprilie 1974, a fost inaugurată biserica locală, care are o capacitate de 550 de locuri. Misiunea s-a extins în continuu şi a fost binecuvântată în mod evident de Cel Atotputernic.

În anul 1976 a fost necesar să se mărească sediul centrului de misiune. A fost cumpărat terenul vecin parcelei cu biserica, şi au fost ridicate două clădiri misionare. Suprafaţa totală a centrului de misiune este de 10000 de metri pătraţi. Pe această suprafaţă se găseşte biserica, căsuţa îngrijitorului, cele două clădiri de misiune, şi de la începutul anilor nouăzeci avem propria editură. Publicaţiile şi cărţile despre teme biblice, şi predicile fratelui Branham, sunt traduse aici, şi tipărite în opt limbi, slujind peste 130 de ţări. Acesta este numărul aproximativ de ţări pe care le-a vizitat fratele Frank şi în care el a slujit personal. Această lucrare misionară internaţională şi independentă este finanţată numai pe baza darurilor de bunăvoie. Este o lucrare a credinţei, în adevăratul sens al cuvântului, care există şi se face prin încrederea în Dumnezeu pentru toate lucrurile. Toată literatura, cărţile, casetele, sunt trimise gratuit, fără a se face vreo aluzie nici măcar la taxele poştale. Noi nu avem membrii înscrişi. Aceia care sunt binecuvântaţi participă la această lucrare cu zeciuielile şi cu darurile lor. Fiecare hotărăşte pentru sine cum să ia parte în această misiune.

 

BAZA CREDINŢEI

Sfânta Scriptură este singura sursă, temelia desăvârşită, şi singura unitate de măsură pentru credinţă, învăţătură şi viaţă. Prin proorocii din Vechiul Testament, şi prin apostolii Săi din Noul Testament, Dumnezeu ne-a spus tot ceea ce avem nevoie să ştim. De aceea, Biblia este mărturia completă a lui Dumnezeu, căreia ca şi în cazul unui testament, nu i se poate adăuga nimic.

Misiunea liberă este deosebită de toate mişcările de trezire pe care le-a experimentat biserica lui Hristos de la Reformă încoace. Toţi şi-au organizat propriile biserici în cultele pe care le-au înfiinţat. Noi avem sarcina să vestim Cuvântul descoperit, mesajul acestui ceas, şi să predicăm întregul sfat al lui Dumnezeu, care trebuie adus la cunoştinţa acelora care au nevoie să trăiască desăvârşirea. Obiectivul nostru este să slujim tuturor copiilor lui Dumnezeu care încă sunt împrăştiaţi în diferite biserici. Din această ultimă vestire nu va lua fiinţă un nou cult, ci rezultatul va fi biserica Mireasă pregătită a lui Isus Hristos, care este chemată afară de pretutindeni.

Sigur că noi nu pretindem a fi singura biserică mântuitoare, ci ne vedem ca o parte din „ Ecclesia ” , împreună cu toţi aceia care sunt chemaţi afară prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cei aleşi formează Biserica vie a Dumnezeului celui viu. Nu arătăm spre un om ca şi întemeietor: în realitate noi suntem o continuare a ultimei treziri. Scopul este ca Domnul însuşi să-şi poată zidi şi desăvârşi propria-I biserică.

Învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, şi vestirea evangheliei veşnice a lui Isus Hristos, are un rezultat dublu. Omul este arătat în starea lui de pierzare, din pricina tuturor fărădelegilor, şi de aceea se află sub judecată. În al doilea rând, aceia care cred predicarea Cuvântului experimentează credinţa care vine în inima lor ca putere a lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului, şi neprihănirea deplină înaintea lui Dumnezeu.

A socoti pe păcătos neprihănit, nu înseamnă a găsi o scuză pentru păcat. Doar aceia care se folosesc de oferta de har a lui Dumnezeu, şi care o primesc în mod personal, doar ei experimentează mântuirea şi recunosc faptul că sunt chemaţi şi aleşi. Dacă cineva respinge oferta lui Dumnezeu, el va fi respins. Numai aceia care Îl primesc, vor fi apoi primiţi de El. Sfânta Scriptură este categorică în toate afirmaţiile sale. Neclaritate există doar în ceea ce spun oamenii despre aceasta. De aceea, noi respingem orice tălmăcire, pentru că iubim adevărul Cuvântului descoperit.

Învăţătura apostolilor este numai ceea ce ne-au lăsat apostolii în scrierile lor. Biblic este numai ceea ce mărturiseşte Biblia. De natură creştină este doar ceea ce-şi are originea în Hristos. Hotărârile luate în diferite concilii în decursul istoriei bisericii, sunt respinse, deoarece este evident că prin aceste hotărâri s-a adăugat şi s-a falsificat Cuvântul original.

Noi credem într-un singur Dumnezeu adevărat, în afară de care nu există altul, şi care S-a descoperit ca şi Creator, Susţinător, Mântuitor, Împărat, Judecător, etc. Aceasta este temelia credinţei noastre. Crezul niceeano-calcedonean nu este biblic: de aceea îl respingem. În acest crez se spune: „ Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut şi nu creat. Cel de o fiinţă cu Tatăl... ” Biblia nu vorbeşte nicăieri despre un Fiu născut de Tatăl în cer. În Sfânta Scriptură nu se găseşte nici măcar o aluzie la o asemenea afirmaţie. Fiul a fost născut aici pe pământ, aşa cum se găseşte scris în evanghelii. Adevărata mărturisire apostolică se găseşte numai în Biblie. Mărturisirile Bisericii se găsesc în istoria dogmelor.

Dumnezeu este Unul. Nu sunt trei omniprezenţi, nu trei veşnici, atotştiutori, nu trei care împart atotputernicia între ei, nu trei care sunt uniţi, ci este numai un Dumnezeu Atotputernic şi veşnic ce s-a descoperit în multe feluri, de la începutul timpului. În Noul Testament, El s-a descoperit ca Tată în ceruri, în Fiul pentru mântuirea noastră - Emanuel, Dumnezeu cu noi pe pământ, şi prin Duhul Sfânt. În tot Vechiul Testament, s-a proorocit despre Fiul. El a fost născut de Maria prin Duhul Sfânt: Mântuitorul venit în trup, Cel întâi născut între mai mulţi fraţi. Prin faptul că El a suferit în locul nostru, şi Şi-a dat viaţa pe cruce, toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au fost împăcaţi cu Tatăl lor ceresc. Prin predicarea evangheliei lui Isus Hristos, oamenilor le este adusă la cunoştinţă mântuirea lui Dumnezeu, pe care ei o pot experimenta personal. Astfel, printr-o convertire adevărată, gândirea oamenilor se schimbă, ei părăsesc calea cea largă, sunt înnoiţi în inimile lor şi născuţi din nou prin Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, la o nădejde vie.

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, ca omul să aibă părtăşie cu El. Prin căderea în păcat s-a rupt părtăşia dintre Creator şi omenire. Căderea în păcat a dat naştere unei seminţe. De aceea Dumnezeu a trebuit să pună vrăjmăşie între cele două seminţe diferite, şi i-a spus Evei că-şi va naşte copiii cu dureri. În acea legătură a fost dată făgăduinţa venirii lui Mesia, care va fi „ Sămânţa ” lui Dumnezeu, venind prin femeie, ca să zdrobească capul Şarpelui care a fost blestemat.

La începutul creaţiei naturale, Satana a înşelat-o prin şarpe pe Eva, iar ea l-a tras şi pe Adam în fărădelege, şi astfel duşmanul a câştigat influenţa asupra creaţiei care prin neascultare şi păcat, a fost separată de Dumnezeu, mergând în moarte. La începutul creaţiei supranaturale, prin al doilea Adam Dumnezeu a smuls Satanei omenirea căzută. EL a umbrit-o pe Maria, şi astfel s-a născut Fiul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt - S-a născut în această lume ca să repare stricăciunea, prin răscumpărare şi împăcare, şi să restabilească părtăşia cu Dumnezeu.

Taina răscumpărării omenirii pierdute se află în faptul că însuşi Răscumpărătorul a plătit preţul. Cuvântul s-a făcut trup, a devenit om sută la sută, ca să poată suferi şi să poată muri în trupul de carne, şi să biruiască moartea şi iadul, biruinţă dovedită prin învierea Sa glorioasă. Deoarece căderea în păcat s-a întâmplat în carne şi în sânge, a fost necesar ca răscumpărarea omenirii căzute să fie făcută de Răscumpărătorul în trup de carne. Pe crucea de pe Calvar, El Şi-a vărsat sângele Său sfânt, în care pulsa viaţa divină, ca să ne răscumpere.

Astfel, în ciuda întreruperii temporare, sfatul ireversibil al lui Dumnezeu îşi continuă desfăşurarea, şi va fi dus la desăvârşire cu aceia care Îl cred pe Dumnezeu. Ei sunt aceia care primesc oferta de har a lui Dumnezeu, şi sunt iertaţi. Ei vor fi luaţi în slava şi în fericirea veşnică.

După ce se încheie planul de mântuire al lui Dumnezeu, timpul trece în veşnicie.

BOTEZUL

Conform modelului apostolic, sunt botezaţi numai aceia care au crezut în Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal. „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit ” (Marcu 16: 16). Aceasta se face printr-o singură scufundare în apă a persoanei, aşa cum au făcut-o apostolii, şi cum s-a făcut în primele secole după apostoli. Stropirea şi turnarea nu are bază biblică, şi au fost inventate în timpul creştinizării forţate. Chiar şi astăzi se face acest lucru. Un copil nu poate fi întrebat, el nu poate decide, astfel este oarecum forţat.

Petru, bărbatul primului ceas, împuternicit de Dumnezeu şi sub călăuzirea Duhului Sfânt, a spus în ziua inaugurării bisericii noutestamentale: „ Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt ” (Fapte 2:38). „ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim ” (Luca 24:47). Prin botez, credinciosul mărturiseşte că a primit iertarea păcatelor, şi de aceea confirmă acest lucru prin ascultare, lăsându-se botezat.

Apostolii, de la început, şi Filip, şi Pavel, au înţeles corect marea însărcinare din Matei 28:19, şi au botezat în conformitate cu aceasta, în acel nume sfânt. Ei nu au repetat însărcinarea ca pe o formulă, ci au înţeles că numele de legământ nou-testamental este ISUS, nume în care singurul Dumnezeu s-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Numai în acel nume avem noi mântuirea de la Dumnezeul nostru. Căci astfel a însărcinat Domnul nostru: „Botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al duhului Sfânt ” (Mat. 28:19). Dumnezeu este Tată, dar acela nu este un nume. Nici Fiul, nici Duhul Sfânt nu sunt nume. Acestea sunt denumiri. Singurul nume care aparţine Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, în care urmau să boteze apostolii şi oricine, este Domnul Isus Hristos. Aceasta este adevărata învăţătură şi practică apostolică. La începutul bisericii nou-testamentale, şi aşa cum mărturiseşte istoria bisericii, la mult timp după apostoli, toţi credincioşii au fost botezaţi în numele lui Isus Hristos.

CINA DOMNULUI

Cina Domnului se sărbătoreşte şi ea conform modelului biblic. Se pregăteşte o pâine fără aluat, conform cu numărul celor care participă la cină. Pâinea este binecuvântată prin rugăciune, apoi frântă şi împărţită. Tot astfel, este binecuvântat prin rugăciune şi paharul cu vin, din care beau toţi. Cina Domnului se ţine în amintirea suferinţei şi a morţii Domnului nostru Isus Hristos care s-a oferit pe Sine ca o jertfă, şi Şi-a vărsat sângele ca să plătească preţul pentru propria Sa biserică pe care a răscumpărat-o.

REVENIREA LUI HRISTOS

Noi credem că revenirea lui Isus Hristos este foarte aproape, după cum este promis în Sfintele Scripturi. Domnul nostru ne-a spus să urmărim semnele timpului, dar să nu stabilim nici o dată, pentru că nimeni nu cunoaşte ziua sau ora. Noi suntem convinşi că proorocia biblică, aşa cum a fost spusă mai dinainte de Domnul nostru, se împlineşte acum, în acest timp de sfârşit, în fiecare amănunt, mai ales cu poporul lui Israel.

Revenirea lui Isus Hristos este identică cu prima înviere, care va avea loc înaintea începerii împărăţiei de o mie de ani. „ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. ” A doua înviere are loc după împărăţia de o mie de ani. Atunci toţi oamenii care au trăit odată pe pământ, vor trebui să apară la judecata de pe urmă. (Apocalipsa 20).

WILLIAM M. BRANHAM

Noi credem şi acceptăm faptul că Dumnezeu l-a trimis pe William Branham ca un vas ales în timpul nostru, aşa cum a făcut-o şi cu Pavel. Amândoi au primit o chemare şi o însărcinare asemănătoare. Dumnezeu a chemat întotdeauna bărbaţi pentru sarcini deosebite: Biblia şi istoria bisericii confirmă acest lucru. În bisericile istorice şi în bisericile libere sunt bine cunoscuţi aceia care au fost folosiţi în special de la Reformă încoace. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, noi trăim acum în ultima parte profetică a timpului de har, şi de aceea, conform Cuvântului Său, Dumnezeu nu a trimis un reformator, ci un prooroc, un văzător. William Branham a fost singurul din timpul nostru care a putut arăta spre o zi şi un ceas al chemării lui divine, şi de aceea este un bărbat trimis de Dumnezeu aşa cum a fost Ioan Botezătorul la prima venire a lui Hristos. Toţi evangheliştii renumiţi din SUA pot confirma faptul că el a fost acela pe care l-a folosit Dumnezeu după al doilea război mondial ca să facă străpungerea în mişcarea de înnoire duhovnicească şi trezirea de vindecare ce s-a întins pe întreg pământul. Datorită slujbei lui, mulţi evanghelişti şi-au început lucrarea; chiar şi Asociaţia Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, şi diferitele mişcări carismatice, derivă din slujba lui. Desigur, toţi ceilalţi au rămas în cadrul lucrării şi a doctrinelor lor moştenite. Fratele Branham a fost singurul ale cărui învăţături şi practică erau conform modelului apostolic. În predicile lui, el a adus tainele ascunse din Cuvântul lui Dumnezeu din Geneza până în Apocalipsa. El a avut o slujbă profetică adevărată şi confirmată, şi a rămas în graniţele Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru William Branham Biblia a fost absolutul lui Dumnezeu. El a spus de multe ori: „ Cuvintele mele sunt cuvintele unui om care poate greşi, dar Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl predic, niciodată nu greşeşte, şi rămâne în veci. ”

Afirmaţia referitoare la anul 1977, care se găseşte în cartea „ Cele şapte epoci ale bisericii ” , este cunoscută pe plan internaţional. Oamenii nu-şi dau seama de faptul că această exprimare nu-i aparţine lui William Branham. Aceasta aparţine dr. Lee Vayle, care a fost cel care a redactat cartea. Din cauză că unii au socotit că în 1977 va fi al şaptezecilea jubileu, a luat naştere afirmaţia că sistemele lumii se vor sfârşi, şi va începe Împărăţia de o mie de ani. În decembrie 1972, Ewald Frank a clarificat deja această problemă într-o scrisoare circulară explicând că acest citat nu vine de pe buzele lui William Branham. Acest lucru nu a plăcut celor care îl urmau pe William Branham, care încă susţineau că întreg conţinutul cărţii aparţine lui William Branham. Misiunea liberă din Krefeld, nu are nimic de-a face cu aşa numitele grupări branhamiste, care au părăsit fundamentul biblic. Noi avem părtăşie cu trupul lui Hristos, în care biserica Dumnezeului celui viu continuă aceeaşi slujbă pe care Dumnezeu a hotărât-o în timpul nostru. Pentru noi Sfânta Scriptură se aplică în toate lucrurile. Învăţăturile pe care unii le pretind ca învăţături ale lui Branham, dar care nu se găsesc în Biblie, îşi au originea în diferitele interpretări. Aşa cum s-a întâmplat, şi cum se întâmplă şi astăzi chiar cu Scriptura, cu epistolele lui Pavel, cum spune Petru, la fel au făcut fraţii care au sucit lucrurile în felul lor propriu. Cum s-a întâmplat în fiecare denominaţiune, aşa s-a întâmplat şi în această ultimă trezire. Branham nu este întemeietorul unei noi religii şi nici nu este un om care a făcut o nouă biserică; el a fost un bărbat trimis de Dumnezeu la poporul lui Dumnezeu cu Cuvântul original al lui Dumnezeu, iar noi am fost aduşi înapoi la adevărata vestirea a evangheliei lui Isus Hristos.

Misiunea liberă din Krefeld nu priveşte la prooroci, apostoli sau bărbaţi ai lui Dumnezeu, ca la nişte obiecte de închinare, ci îi priveşte ca pe nişte unelte speciale în mâna lui Dumnezeu. Ei sunt primiţi de aceia care cred făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum este scris în Sfintele Scripturi. Ori de câte ori cineva este chemat şi însărcinat în mod direct de către Dumnezeu, atunci se împlinesc cuvintele Domnului nostru: „ Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc;...” (Mat. 10: 40-41) şi „ Adevărat, adevărat vă spun că, cine primeşte pe acela pe care-L trimit Eu, pe Mine mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce m-a trimis pe Mine.” (Ioan. 13: 20).

Ce se va întâmpla cu toţi aceia care trec peste slujba trimisă de Dumnezeu, dacă este adevărată afirmaţia fratelui Branham, pe care el pretinde a o fi auzit când şi-a primit însărcinarea: „ Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul ca să premeargă prima venire a lui Hristos, mesajul care îţi este dat ţie va premerge a doua venire a lui Hristos! ” ?

Dacă cineva este interesat să ştie mai multe despre slujba fratelui Branham, sau să primească literatură, să se simtă liber să ia legătura cu Centrul de misiune.

Predici vizualizate