1. M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.

2. Şi Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roţile de sub heruvimi, umple-ţi mâinile cu cărbunii aprinşi care sunt între heruvimi, şi împrăştie-i peste cetate!” Şi el s-a vârât între roţi sub ochii mei.

3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, când s-a vârât omul acela între roţi, iar norul a umplut curtea dinăuntru.

4. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a îndreptat spre pragul casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

5. Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbeşte,

6. Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi.

7. Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat, şi a ieşit afară.

8. La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.

9. M-am uitat, şi iată că lângă heruvimi erau patru roţi; o roată lângă un heruvim şi o roată lângă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.

10. După înfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roţi.

11. Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.

12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor, erau pline de ochi, ca şi cele patru roţi dimprejur.

13. Am auzit cu urechile mele că roţile erau chemate: „Roţi învârtitoare.”

14. Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim, faţa celui de al doilea o faţă de om, a celui de al treilea o faţă de leu, şi a celui de al patrulea o faţă de vultur.

15. Şi heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.

16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile cu ei, şi când îşi întindeau heruvimii aripile ca să se înalţe de la pământ, nici roţile nu se depărtau de ei.

17. Când se opreau ei, se opreau şi ele, şi când se înălţau ei, se înălţau şi ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.

18. Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.

19. Heruvimii şi-au întins aripile, şi s-au înălţat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

20. Erau făpturile vii, pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă râul Chebar, şi am băgat de seamă că erau heruvimi.

21. Fiecare avea patru feţe, fiecare avea patru aripi, şi sub aripile lor era ceva ca o mână de om.

22. Dar feţele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeaşi înfăţişare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.