Capitolul:

1. „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.

2. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.

3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.

4. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.

5. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

7. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor.

8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.

9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.

10. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

12. Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.

13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.

14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

17. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între Iudei.

20. Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”

21. Alţii ziceau; „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.”

22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

23. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.

24. Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

25. „V-am spus” , le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30. Eu şi Tatăl una suntem.”

31. Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

34. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sunteţi dumnezei?

35. Dacă Legea a numit ,dumnezei , pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, -

36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!

37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.”

39. La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

40. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

41. Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.”

42. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.