Predica din 17.02.1982 (Redifuzata - 19.08.2020)


Laudă şi mulţumire Domnului nostru că putem fi iarăşi în acest loc şi să ne rugăm Lui. Unor oameni, un anumit Cuvânt le vorbeşte mult mai mult decât un altul. Dar eu cred că Dumnezeu are de spus ceva la fiecare. Voi ştiţi că noi suntem foarte mulţumitori lui Dumnezeu. Noi ştim că nimic nu vine de la noi înşine. Aşa cum spune şi Pavel undeva: Ce ar fi ceea ce avem, dacă noi n-am fi primit-o, şi tot ceea ce am primit este doar har din bogăţia Lui. Noi vom lua din acest har până ce vom ajunge de la credinţă la împlinire. De cântat putem cânta, dacă suntem cu inimă bună, dar câteodată nu suntem dispuşi să cântăm. Eu cred că putem fi foarte deschişi şi sinceri unul cu celălalt. Iacov scrie în cap. 5:13: „Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii (Adunării); şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.” Adică aici spune foarte clar: „Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Adunării; şi să se roage pentru el.” Voi vedeţi că aici, fiecare în parte este încadrat la locul cuvenit. Poate că azi unul dintre voi este dispus să cânte cântări de laudă, poate că mâine altul, dar noi toţi suntem credincioşi şi mulţumim lui Dumnezeu pentru harul Lui. Chiar dacă noi ne rugăm sau cântăm, dacă suntem trişti sau bucuroşi, prin aceasta nimic nu se va schimba, fiindcă noi toţi suntem copii ai lui Dumnezeu. Acest lucru este ceva minunat

Predici vizualizate