Predica din Krefeld - 4 martie 1984 ora 15
Redifuzata sambata 20.03.2021
Îi suntem mulțumitori Domnului pentru acest serviciu. Și eu sunt sigur că Dumnezeu dorește să ne vorbească prin Cuvântul Lui; și o va face, dacă ne așteptăm și credem că o va face. Cântarea care a fost cântată ne dă prilejul să citim din 1 Cor. 13. Și dorim să facem acest lucru acum. Este, desigur, capitolul care vorbește despre dragostea lui Dumnezeu; nu despre dragostea pe care o putem aduce noi, ci despre dragostea pe care ne-o dăruiește Dumnezeu. În 1 Cor. 13, este scris de la versetul 1: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti și n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii și n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars și n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”. Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate precum toate celelalte cuvinte care sunt scrise în sfânta Scriptură și dragostea despre care este vorba aici – eu doresc să o spun încă o dată – aceasta nu este o dragoste omenească, ci o dragoste dumnezeiască, așa cum s-a descoperit pe crucea de pe Golgota. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” și doar în inima aceluia care a fost iubit cu această dragoste dumnezeiască, răscumpărat și iertat, se va descoperi această dragoste dumnezeiască turnată prin Duhul Sfânt. Aceasta este dragostea care nu este dependentă de împrejurări, de vreme sau de timpuri, ci este dragostea care nu a început niciodată, care nu se va sfârși niciodată și despre care mărturisește Cuvântul lui Dumnezeu. Este dragostea lui Dumnezeu! Și când orice altceva nu va mai fi, atunci această dragoste dumnezeiască rămâne în vecii vecilor. Ferice de acel om care a primit-o, care într-adevăr a primit-o.