Evanghelia

Newcastle

Predica din Newcastle - 22 aprilie 2007

Data
22 aprilie 2007
Locul
Newcastle, Marea Britanie
Vorbitor
Ewald Frank
Descarcă
PDFDOC

Newcastle (Anglia) – 22.04.2007 – 10:00

E. Frank

Vă salut pe toți în Numele scump al lui Isus Hristos, Domnul nostru. Se pare că 95% din voi vorbiți franceza. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Noi venim din țări diferite, vorbim limbi diferite, dar dacă este vorba despre planul lui Dumnezeu, despre Cuvântul lui Dumnezeu, noi toți vorbim aceeași limbă: limba lui Dumnezeu.

Și este un mare privilegiu să fiu astăzi aici, și mai ales să-i întâlnesc pe prietenii mei din Kinshasa, și de asemenea pe ceilalți prieteni care au venit. Astăzi avem timp puțin, după cum știți, dar aveți aici pe robii lui Dumnezeu, și ei vor continua.

Vom vorbi despre câteva lucruri, spre a da informație divină din Cuvântul lui Dumnezeu, și aș dori să citesc din 1 Ioan 4.6: „Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii”. Noi trebuie să fim în Cuvântul lui Dumnezeu. În Ioan 3.34 citim: „Căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu…”. Toți profeții au avut pe AȘA VORBEȘTE DOMNUL, adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Și noi înțelegem din Scripturi, cum am spus ieri seară: au existat promisiuni în ceea ce privește prima venire a lui Hristos, și există promisiuni despre a doua venire a lui Isus Hristos. Există promisiuni pentru Israel, și promisiuni pentru Biserică. Pe noi ne interesează în principal promisiunile date Bisericii, iar în cele din urmă, promisiunile pentru Mireasa lui Isus Hristos. Și noi înțelegem că mesajul dat fratelui Branham, urma să premeargă a doua venire a lui Hristos – un mesaj de chemare afară, din tot ceea ce este în confuzie, din Babilon, spre a ne aduce înapoi în adevăratele învățături ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Doresc să împărtășesc câteva lucruri cu voi, despre ultimele învățături din cadrul mesajului, despre al 8-lea trimis, despre armata care ar trebui să lupte împotriva Babilonului. În Cuvântul lui Dumnezeu nu există asemenea promisiune. Doresc să citesc din nou Mica 5.5… Este foarte important să știm precis ceea ce spune Scriptura. În a doua parte a versetului 5, citim: „vom ridica împotriva lui șapte păstori și opt căpetenii ale poporului”. Nu vorbește despre un al 8-lea trimis, ci despre „opt căpetenii ale poporului”. O să fiu foarte telegrafic cu acest lucru, căci n-avem timp de pierdut.

Dacă citiți în Ezechiel, de la cap. 40, aveți acolo o descriere a Templului din Împărăția de o mie de ani, toate dimensiunile interioare și exterioare, și de mai multe ori veți găsi vorbindu-se despre 7 trepte și despre 8 trepte. Vă citesc: Ezec. 40.22, ultima parte: „…te suiai la ea pe șapte trepte”. V. 26: „La ea te suiai pe o scară de șapte trepte”. V. 31: „…și opt trepte pentru suit la poartă”. V. 34: „și opt trepte pentru suit la poartă”. V. 37: „și opt trepte pentru suit la poartă”. Intenționat fac referire la aceste texte: dacă un frate spune că acum există o slujbă nouă, un al 8-lea trimis, pentru asta nu există nici o promisiune în Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce tocmai am citit nu ține de Biserica nou testamentară, ci de Israel, de Templul ce va exista în Împărăția de o mie de ani. Deci, trebuie să înțelegem unde se află promisiunile pentru Israel, și unde sunt promisiunile pentru Biserică.

Același lucru este valabil și în cazul postului. Dacă un frate pretinde că acum este vremea pentru postit, acest lucru nu este deloc rău. Dar de multe ori frații care vorbesc despre post, au cam multe kilograme. Iar aici, în Isaia 58, vreau să știți care este adevăratul înțeles al postului, înaintea lui Dumnezeu. Isa. 58.6: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți, și rupe orice fel de jug”. Acesta este postul corect. Să rupi jugul, să vestești eliberarea, să dai drumul prizonierilor. Și acest lucru este scris în legătură cu așezarea din nou. În Isa. 58.12 citim: „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ,Dregător de spărturi', ,Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit'”. Acela este postul corect: să eliberezi pe oameni din tot ceea ce este greșit, să-i aduci la temelia străbună așezată de apostoli și profeți, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. Și atunci vom fi numiți reparatori de spărturi, reparatori de drumuri…

În ceea ce privește lupta împotriva Babilonului, foarte pe scurt: aceasta nu este sarcina Miresei. Dați-mi voie să vă citesc din Ieremia 51, de la v. 6: „Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața…”. Nu zice: „Luptați cu Babilonul!”, ci „Fugiți din Babilon”, fiecare să-și scape viața lui, „nu cumva să pieriți în nelegiuirea lui. Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui”. V. 7: „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie”. V. 8: „Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!” Dar v. 9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri, și se înalță până la nori”. Apoc. 18.4: „Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” V. 10: „Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!”. Așa că nu vă faceți griji în ceea ce privește Babilonul: scăpați-vă viața. Reveniți la vechea temelie, ieșiți din încurcătură… Și, frați și surori, n-avem nevoie de și mai multă încurcătură în cadrul mesajului. Am avut destulă. A sosit vremea să vorbim o limbă foarte clară. Nu faceți niciodată compromis, nu explicați Cuvântul lui Dumnezeu, ci credeți întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este scris, și Dumnezeu se va ocupa de restul.

Cum spunea fratele nostru la început, referindu-se la Apoc. 2 și 3, unde Scriptura spune „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul” – nu ce zice trimisul. Mulți vorbesc despre trimis și despre mesaj, și ei de fapt n-au ascultat ceea ce spune Duhul. Aceasta este cea mai mare problemă. Noi trebuie să avem același Duh Sfânt care a fost peste profeți, peste Domnul, peste apostoli, peste Biserica nou testamentară, același Duh Sfânt care a fost peste Ioan, care a primit descoperirea finală, ca să înțelegem ce au înțeles ei, ca să vedem ce au văzut ei, și nouă ne este descoperit ce le-a fost descoperit și lor.

Noi credem din toată inima că revenirea lui Hristos este foarte aproape. Nu suntem numai la vremea sfârșitului, ci la sfârșitul vremii sfârșitului. Și de trei ori Domnul nostru spune „când veți vedea toate aceste lucruri, știți că vremea este aproape, este la uși”. Mat. 24, Marcu 13, Luca 21. „Când veți vedea aceste lucruri, atunci știți” – nu bănuiți, ci știți. Știți, pentru că Dumnezeu v-a deschis ochii duhovnicești. Și numai credincioșii autentici știu în ce timp trăim noi acum. Chiar și marile personalități carismatice pot să vorbească despre Israel, despre semnele vremii sfârșitului, despre revenirea lui Hristos, dar ei nu vorbesc despre Cuvântul promis pentru noi în timpul acesta, Cuvântul adresat Bisericii Dumnezeului Celui viu. Aceasta este marea deosebire dintre toți marii evangheliști, toate marile personalități carismatice, și slujba fratelui Branham. El a fost un om trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu către poporul lui Dumnezeu, ca să ne aducă înapoi la Dumnezeu și la Cuvântul lui Dumnezeu, ca să așeze din nou, să așeze din nou, să ne aducă înapoi, unde era Biserica la început.

Toți acești „mari” predicatori pun accentul pe minuni și semne, dar Dumnezeu insistă asupra Cuvântului Său și asupra promisiunilor pe care le-a dat în Cuvântul Său. Și apoi El își confirmă Cuvântul.

Eu nu judec… pur și simplu spun aceste lucruri. Marii evangheliști iau aceasta drept o confirmare a lor înșiși. Dacă Dumnezeu Își confirmă Cuvântul, ei cred că de fapt ei sunt confirmați. Apoi se va împlini Scriptura: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”. Dar ceva lipsește. Ei n-au putut să spună „N-am fost noi botezați în Numele Tău?” „Am făcut asta și cealaltă. Am făcut… am făcut…” Dar ați împlinit voi voia lui Dumnezeu? Ați respectat descoperirea dumnezeiască ce ne-a fost dată în acest timp? Mai întâi trebuie să respectăm promisiunile lui Dumnezeu. A fost nevoie ca Ioan Botezătorul și slujba lui, să fie primit, pentru că el era un profet promis. El a făcut legătura între Vechiul Testament și Noul Testament. Luca 16.16: „Legea și profeții au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește…”.

Deci, la sfârșitul vremii harului, Dumnezeu Și-a cercetat poporul. El și-a ținut promisiunea, și Și-a trimis profetul. Noi nu-l vestim pe profet, ci pe Isus Hristos. Vestim Cuvântul lui Dumnezeu, dar recunoaștem și ce a făcut Dumnezeu. Dumnezeu a folosit întotdeauna oameni. Și-a avut profeții, apostolii – Vechiul și Noul Testament sunt scrise de oameni ai lui Dumnezeu. Deci, noi înțelegem din Scripturi, că suntem ultima generație, și că revenirea lui Hristos este foarte aproape.

Mai trebuie să înțelegem și următoarele: de exemplu în Daniel, nu ni se vorbește despre cele șapte epoci ale Bisericii, nu, ci doar despre cele patru împărății mondiale. Și pe profetul Daniel nu l-au interesat primele trei, ci ultima, a patra. El a vrut să știe despre ultima împărăție. Deci, noi trebuie să înțelegem conținutul textelor profetice. În Daniel nu este nimic pentru Biserică, ci pentru Israel – sunt arătate cele patru împărății, până la ultima.

Vă citesc din Dan. 7.19: „În urmă am dorit să știu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, și era nespus de grozavă: avea dinți de fier și gheare de aramă, mânca, sfărâma și călca în picioare ce rămânea”. V. 23: „El mi-a vorbit așa: "Fiara a patra, este o a patra împărăție, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi”. Și dacă veți continua să citiți, atunci veți citi despre 3 ani și jumătate, în v. 25. Dar Bisericii nu-i este dată niciodată vreo perioadă de trei ani și jumătate.

În v. 25 se vorbește despre antihrist: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinții Celui Prea Înalt, și se va încumeta să schimbe vremurile și legea; și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme”. Apoi, dacă veți continua cu aceasta, mergeți în cap. 8. 17: „El a venit atunci lângă locul unde eram; și la apropierea lui, m-am înspăimântat, și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!”. În v. 25 se vorbește despre antihrist: „Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți, și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești”. Putem să citim mai departe, doar ca să înțelegem în ce context sunt spuse lucrurile. Merge direct în cap. 12, unde spune ce se va întâmpla la sfârșitul vremii, la sfârșitul timpului. Și acest lucru deja este în legătură cu Apoc. 10, unde îngerul jură pe Cel ce trăiește în veci, că nu va mai fi nici o zăbavă. În Daniel, în cap. 12.7b „el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă, și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme…”. Astfel, înțelegem din Cuvântul profetic când va avea loc acest lucru.

Dacă mergeți în Osea, cap. 11, ne spune despre Domnul care va răcni ca un leu… Este foarte important pentru noi, și mai ales pentru frații care predică Cuvântul lui Dumnezeu, să cunoaștem Scripturile, să cunoaștem Noul și Vechiul Testament, să așezăm toate lucrurile în legătura corectă. Osea 11 spune în v. 10 „Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus”. În legătură cu Biserica, Domnul nostru nu este numit niciodată „leu”. El este Leul din seminția lui Iuda. Deci, noi trebuie să așezăm lucrurile la locul lor. În Ioel 3.16: „Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel”. Astfel, vedem legăturile în sfintele Scripturi: nu este vorba despre Biserică, ci despre Israel. Amos 1.2: „Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim”. Iar în Apoc. 10 avem împlinirea acestui lucru.

Noi trebuie să înțelegem, iubiți frați și surori, că textele profetice pot fi aplicate și neamurilor și evreilor, dar în cele din urmă trebuie să le lăsăm în contextul lor, căci acolo le este locul pentru totdeauna.

Vă dau un exemplu: fratele Branham a folosit de 75 de ori, versetul din Zah. 14, „spre seară se va arăta lumina”. Și acesta este un text minunat. Noi suntem foarte recunoscători pentru lumina pe care ne-a dat-o Domnul Dumnezeu. Dar dacă citiți Scriptura, legătura este [de fapt] cu Israelul. Deci, noi putem folosi acest text pentru noi, pentru Biserică, dar trebuie să-l lăsăm în contextul în care este scris. Căci Biblia spune aici în Zah. 14.4: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului”. „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor” – asta spune Biblia.

Deci, noi înțelegem prin Cuvântul lui Dumnezeu, că textele profetice pot fi folosite și în legătură cu Biserica, dar rămân la locul lor, și se vor împlini exact în felul cum sunt scrise. Noi trebuie să respectăm rânduiala divină dată nouă în Scripturi.

Iubiți frați și surori în Hristos, o spun iarăși: venirea Domnului se apropie. Vedem Europa unită, fie că oamenii sunt sau nu sunt de acord, asta n-are nici o importanță. Acum avem 493 de milioane în 27 de țări care fac parte din Europa unită, știm unde se face politica, știm cine joacă rolul principal, iar rana este vindecată și bisericile se unesc. În noiembrie anul acesta biserica anglicană va trece sub conducerea bisericii romane – anul acesta, în noiembrie. Este un anunț al Vaticanului. Toate bisericile se întorc acum la biserica mamă. Dar biserica adevărată a Dumnezeului Celui viu, iese afară. Înaintea unificării finale, noi trebuie să ieșim afară, căci toți cei ce vor fi găsiți în această unire sub biserica Romei, vor primi semnul fiarei. Și toți cei ce ies afară vor primi pecetea Duhului Sfânt. Așa că, iubiți frați, nu vă jucați cu harul lui Dumnezeu. Nu luați în chip ușuratic mesajul ceasului. Credeți din toată inima că Dumnezeu a trimis un mesaj profetic, aducându-ne la început. Și cum spuneam ieri, ultima predică trebuie să fie cum a fost și prima predică. Ultimul botez trebuie să fie făcut ca și primul. O singură credință, un singur Domn, un singur botez. Întoarceți-vă, întoarceți-vă, întoarceți-vă la temelia originală! La fel cum poporul lui Israel – puteți citi în Ezra mai mult despre aceasta; în Ezra 5.15 li s-a spus „Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim, și să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era”. Deci, noi nu ne luptăm cu Babilonul, ci luptăm pentru adevăr, și luptăm pentru adevăr ca să chemăm poporul lui Dumnezeu afară din eroare. Și o spunem iarăși: Babilonul rămâne Babilon, și Cuvântul lui Dumnezeu spune că va fi nimicit într-un ceas. Dar Dumnezeu o va face, nu Mireasa. A sosit timpul nostru, să fim chemați afară și pregătiți.

Astfel, înțelegem prin harul lui Dumnezeu că mesajul acestui ceas este cel mai important lucru. Și știți, noi nu suntem fanatici ai lui William Branham. V-am spus de multe ori: l-am iubit pe fratele Branham din prima clipă. Nu voi uita niciodată prima adunare, și nici celelalte ocazii când l-am întâlnit. El a fost așa de smerit, încât smerenia lui a judecat mândria mea. Când l-am întâlnit pentru prima oară, în 15 august 1955, frați și surori, când am văzut smerenia lui… el m-a salutat ca și cum eu aș fi fost președintele Germaniei, iar el un om oarecare. Dar mie mi-au curs lacrimile. Am știut că el este un om al lui Dumnezeu, un smerit om al lui Dumnezeu. Dar a fost un om trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu la poporul lui Dumnezeu.

Deci, frați și surori, înțelegeți: noi nu avem nevoie de un alt mesager. Sunt numai șapte mesageri pentru cele șapte biserici. Nu există vreo făgăduință pentru un al 8-lea. Există numai o făgăduință pentru cei ce cred mesajul, să iasă afară. Și dacă voi credeți mesajul acestui ceas, vă conformați Cuvântului lui Dumnezeu, căci în Cuvântul lui Dumnezeu avem voia lui Dumnezeu. Și atunci ne rugăm „facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ”. Și cum s-a rugat Moise, Doamne Dumnezeule, dacă am găsit har înaintea ta, arată-mi căile Tale. Arată-mi slava Ta”. Dacă noi am găsit har înaintea lui Dumnezeu, El ne va îngădui să cunoaștem căile Lui, Cuvântul Lui, tainele Lui – El va fi în mijlocul nostru și ne va fi dăruită descoperire divină. Și vom înțelege că Duhul Sfânt ne conduce în tot adevărul.

Vă rog înțelegeți: nu mai este vreme pentru învățături și doctrine noi. A sosit vremea ca întreaga Mireasă a lui Isus Hristos să se unească sub Isus Hristos. A sosit vremea ca toate slujbele să fie puse în Trupul lui Isus Hristos. Unii frați pot să aibă slujba evanghelistică, unii slujba de învățătură, unii slujba profetică – diferite slujbe, dar același Duh Sfânt, aceeași putere a lui Dumnezeu, același învățături, aceleași semne și minuni: Isus Hristos este Același ieri și azi și în veci.

Și pentru că Domnul m-a chemat direct, eu n-am de ales: de fiecare dată trebuie să spun adevărul. Niciodată n-am făcut compromis, și niciodată nu voi face. Dar, voi predica Cuvântul lui Dumnezeu în dragoste, și restul îl voi lăsa în seama lui Dumnezeu. Nu judec un frate, dar verific slujba și învățăturile, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Au fost frați care mi-au spus că Domnul a și venit. Și unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei, avea două teancuri de predici ale fratelui Branham, și citea de ici și de colo… circa două ore… spunându-mi că Domnul a venit, răpirea a avut loc, morții au înviat. Dar când l-am întrebat cum au înviat, căci mormintele încă nu s-au deschis, el a spus: „Oh, tu n-ai descoperirea, căci toate mormintele au fost deja deschise. Căci bisericile moarte sunt mormintele, iar noi am ieșit din morminte”. El îi dădea înainte în felul acesta… Și a tot repetat: „Frate Frank, tu n-ai descoperirea”. În cele din urmă a trebuit să spun: „Frate iubit, fiecare promisiune din Cuvântul lui Dumnezeu este în legătură cu realitatea. Nașterea lui Isus Hristos a fost o realitate. Viața Lui a fost o realitate. Slujba lui a fost o realitate. Suferințele Lui au fost o realitate. Moartea lui a fost o realitate. Coborârea lui în Locuința morților a fost o realitate”. El a biruit Locuința morților, moartea, și pe Satana: este o realitate. El a înviat a treia zi – este o realitate. Înălțarea Lui la cer a fost o realitate. Venirea Lui va fi o realitate. Nu o învățătură, ci o realitate. De ce? Pentru că în Fapte 1.11 ni se spune: „Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Și atunci Îl vom vedea, și vom fi ca El. Asta spune Scriptura. Deci, nu este o descoperire, ci o împlinire a promisiunii.

În Ioan 14 Domnul nostru a spus „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce…”. Mergeți în 1 Cor. 15, 1 Tes. 4… puteți citi în multe versete, și găsiți exact ce se va întâmpla când Domnul se întoarce. O singură dată fratele Branham a spus despre 1 Tes. 4, despre „strigăt”. El a fost întrebat despre „strigăt” și a spus că „strigătul” este mesajul. Iar acum unii frați cred că de la deschiderea peceților, Domnul deja coboară, crezând că strigătul este mesajul. S-a predicat [asta] deja din 1966, iar eu eram traducătorul acelui predicator. Deci, cunosc… Frați și surori, neînțelegerea și răstălmăcirea vin din aceeași sursă. Neînțelegerea este un lucru îngrozitor, iar tâlcuirile personale sunt și ele un lucru rău. Dacă citiți în 1 Tes. 4 de la v. 13, întrebarea principală era despre cei ce au adormit în Hristos… ce va fi cu ei? Cum vor învia? Și în v. 14 ni se spune că Dumnezeu va aduce cu Isus pe cei ce au adormit în Hristos. În v. 15… și acest lucru îmi place foarte, foarte mult… „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți”. Citiți împreună cu mine v. 16: „Căci însuși Domnul” – nu un mesaj, nu un mesager, ci Domnul Însuși, Domnul însuși se va coborî din cer. Același Domn care a înviat din morți și i-a învățat pe ucenici 40 de zile, și i-a dus în Betania, și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat, apoi a fost luat n slavă – același Isus va veni în același fel. Noi avem acum mesajul, dar când Domnul se va întoarce, îi va lua cu EL pe cei ce au crezut mesajul. Și noi vom fi schimbați într-o clipă, la clipeala unui ochi. Nu în 40 de ani, nu, ci cum spune Biblia, într-o clipă, într-o clipeală. Așa cum fulgerul se vede de la răsărit la apus, tot așa va fi venirea Domnului. Nu 45 de ani să Se tot coboare, nu! În clipa aceea va avea loc.

Cred că fratele a întrerupt fiindcă trebuie să plec la aeroport. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Vom fi în legătură cu Domnul și unii cu alții. Transmit salutări speciale în Kinshasa, tuturor fraților din Republica Congo, și din țările vecine. Cu voia lui Dumnezeu, anul acesta vom avea adunări în diferite țări. Doresc celor ce slujesc cu Cuvântul, harul lui Dumnezeu. Rămâneți în echilibru cu mesajul și cu Scriptura. Nu faceți niciodată două lucruri diferite din acestea. Nu spuneți „mesajul și Biblia”. Biblia este mesajul, și mesajul este Biblia. Fiecare predică predicată de fratele Branham a venit din această carte. Și fiecare predică ținută de el, ne duce înapoi la această Biblie. Nu este nimic greșit în mesaj. Doar pentru că anumite afirmații au fost scoase din context, și frații și-au făcut învățături din aceste afirmații. Noi n-am avut probleme timp de cel puțin zece ani după ce fratele Branham a trecut la Domnul. Numai după ce frații din SUA au făcut învățături din diferite afirmații, au provocat confuzie. Dar acum nu este suficient să ieși din Babilonul cel mare, ci trebuie să ieși și din „micul Babilon” – din Babilonul din mesajul acestui ceas.

Vă rog în Numele Domnului Isus Hristos să nu credeți nici o învățătură dacă nu este învățată în Cuvântul lui Dumnezeu. Cerul și pământul vor trece, dar acest Cuvânt al lui Dumnezeu rămâne în veci. Și dacă acest Cuvânt este în voi, veți rămâne cu acest Cuvânt. Căci acest Cuvânt este o sămânță, și Cuvântul este semănat ca o sămânță divină. Isus Hristos a fost sămânța făgăduită din grădina Edenului – Gen. 3.15 – și noi suntem sămânța lui Hristos, sămânța promisă, a lui Hristos.

Iubiții mei frați și surori, prezența lui Dumnezeu este în locul acesta. Dumnezeul cerului vorbește inimilor noastre, ne arată urgența mesajului acestui ceas. Vedem că evreii s-au întors în țara lor, din 143 de țări, așteptând ca Mesia să vină. Dar conform Fapte 15 și Rom. 11, mai întâi trebuie să intre numărul deplin al neamurilor, și apoi Dumnezeu se va întoarce spre Israel. Și conform Isaia 66, o națiune se va naște într-o zi. Dumnezeu este un Dumnezeu mare. Dumnezeu este în control.

Rămâneți în Cuvântul lui Dumnezeu, rămâneți sub călăuzirea Duhului Sfânt, și fiți una în Hristos. Iar voi frați care slujiți cu Cuvântul lui Dumnezeu aveți grijă să nu credeți vreodată că sunteți cineva. Nu priviți de sus către un frate, socotiți pe fratele mai presus decât voi înșivă. Lucrați împreună în dragostea lui Dumnezeu, prin diferitele slujbe. Nu provocați niciodată o dezbinare, ci predicați Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fratele E. Îmi aduc aminte de Lyon, mai ales. Acolo l-am întâlnit prima oară pe T.L. Osborn, în 1959. Era prima călătorie pe care o făceam în Franța, ca să mă ocup de adunările fratelui Osborn în Germania.

Doresc binecuvântările lui Dumnezeu și pentru fratele nostru G, și tuturor fraților din această țară, și din alte țări. Iar voi, ca adunare, rugați-vă pentru frații slujitori – ei au nevoie de rugăciunile voastre. Și cum vă rugați voi, așa vor fi ei binecuvântați. Apoi voi veți fi binecuvântați. Atunci vom fi cu toții binecuvântați. Dacă nu vă mai văd pe pământ, doresc să vă mai văd odată în dimineața aceea strălucitoare când Domnul va reveni. Va avea loc în curând.

Să fiu sincer, eu aștept revenirea lui Hristos în timpul vieții mele. Eu o aștept. Dar voi? Așteptați voi pe Domnul în timpul nostru? […] Sigur, acesta este timpul. Noi nu suntem fanatici, ci pur și simplu credem că acestea este sfârșitul vremii sfârșitului. Iar cei care trebuie să ia hotărârea de a-L urma pe Hristos, trebuie s-o facă astăzi. No ocoliți. Astăzi este ziua.

Să ne ridicăm pentru rugăciune. Ne aplecăm capetele și ne deschidem inimile. Suntem în prezența lui Dumnezeu. Sunt unii ici care s-au hotărât să-și dedice Domnului viața lor? Acum este timpul. Dacă doriți să fiți incluși în această rugăciune, ridicați-vă mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Doamne, ne rugăm pentru fiecare. Mai suntem încă în vremea harului. Și noi am auzit Cuvântul Tău, Tu încă mai chemi, și ne ierți păcatele. Sângele a fost vărsat pentru noi, sângele Mielului lui Dumnezeu, sângele legământului celui nou. Noi am fost împăcați cu Dumnezeu. Și mă rog pentru toți cei ce au nevoie de Tine, Doamne, ca să le atingi sufletul, să le salvezi sufletul, să le ierți toate păcatele. Și mă rog pentru tot poporul Tău, să umble în ascultare de Cuvântul Tău, să rămână tot timpul în sfintele Scripturi, și să știe că Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru ziua aceasta, pentru această adunare, și mai ales pentru frații slujitori, pentru toți frații și surorile – fii cu noi, Doamne, și fie ca noi toți să fim pregătiți pentru ziua aceea măreață a revenirii Tale. Ție, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Iacov, care ai devenit Tatăl nostru prin Isus Hristos Domnul nostru, Ție, singurul Dumnezeu adevărat, să-Ți fie adusă toată lauda, cinstea și slava, acum și în veci, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

Din aceeași categorie

  1. Predica din Timisoara - duminica, 21 ianuarie 2007
  2. Predica din Newcastle - 21 aprilie 2007
  3. Predica din Sibiu - duminica, 19. 08 2007 - 17:00
  4. Intalnirea de la Bruxelles din 30 mai 2009
Cere broșuri
gratuit