Krefeld
Predica din Krefeld - 5 decembrie 2004
- Data
- 5 decembrie 2004
- Vorbitor
- Ewald Frank
- Descarcă
- DOC
Predica de la Krefeld
Duminică, 5 decembrie 2004, ora 10:00
Ewald Frank
Laudă și mulțumiri Domnului nostru pentru harul și credincioșia Lui. Este har că am fost mântuiți, este har că ne putem aduna, este har că încă mai este timpul harului. Da. Astăzi să se împlinească de asemenea Cuvântul care spune că noi am primit din plinătatea Lui har după har. Desigur că ne-am strâns în Numele Domnului ca să fim aduși la zi în Împărăția lui Dumnezeu, ca să primim învățătură – cum tocmai am auzit în Isa. 51: ca să primim învățătură, ca să vedem semnele timpului, și ca să putem rândui totul biblic astfel încât și ultimul să fie încredințat din Sfânta Scriptură că noi cu adevărat suntem foarte aproape de revenirea Domnului nostru iubit.
Și vom spune mereu aici și acest lucru: noi nu trăim numai în timpul sfârșitului, ci trăim la sfârșitul timpului de sfârșit. Noi credem din toată inima ce spune Scriptura, și anume că nimeni nu știe ziua sau ceasul. Dar la fel noi credem că Domnul nostru a spus „când veți vedea aceste lucruri întâmplându-se, atunci știți…” Atunci nu mai este nevoie să ghicești dacă va fi sau nu va fi… „Atunci știți că răscumpărarea voastră se apropie.” Așa este scris și noi așa o credem.
Astăzi salutăm de asemenea pe fiecare de pretutindeni. Poate că ar mai trebui spus odată aici că adunările se transmit și oricine are e-mail și legătură la Internet, ne poate vedea și auzi în direct; adunările pot fi urmărite în întreaga lume. În clipa de față se traduce în direct în două limbi. Dacă va vrea Dumnezeu, începând de la anul se va traduce în zece limbi, astfel ca toți, indiferent de locul în care se află pe pământ, să poată să asculte și să urmărească, și să fie aduși la aceeași statură, așa cum suntem și noi în acest loc. Frați și surori, și în acest aspect noi vedem împlinirea cuvintelor spuse de Domnul: evanghelia va fi vestită tuturor neamurilor. Dacă eu sau noi încă mai mergem în toate națiunile, este în seama Domnului. Dar Cuvântul va ajunge acolo. Și dacă în Apoc. 14 este arătat îngerul care zboară prin mijlocul cerului, atunci desigur că prin aceasta nu s-a vestit că cineva va călători cu o corabie, ci totul va merge prin văzduh și toată lumea va auzi și chiar va și vedea despre ce fel de vestire se vorbește aici. Și noi avem încredere în Dumnezeu. Frumos este că încrederea noastră nu este în noi, altfel ar fi întotdeauna un „în sus și-n jos”. Încrederea noastră este în Domnul, și oricine se încrede în Domnul nu va fi dat de rușine. Tocmai am auzit un „amin” deosebit în dreapta.
Aș vrea să urez bun venit mai ales fraților slujitori: fratelui Didier, fratelui Kupfer, și tuturor fraților care slujesc cu Cuvântul, din Praga, sau Slovacia – de oriunde ar veni frații ca să fie împreună cu noi și să asculte Cuvântul și apoi să-l dea mai departe în adunările lor. Noi apreciem foarte mult că frații noștri din Brussels, din Paris, din Strasbourg, Lion, Marseille, din Praga, de pretutindeni vin frații ca să asculte Cuvântul împreună cu noi – ei sunt îndeajuns de smeriți. Dacă ar fi mândri, atunci ei astăzi nu ar fi aici. Dar Dumnezeu Își are poporul Său și Își are slujitorii Săi care poartă același Cuvânt și împart hrana duhovnicească pe care Domnul ne-a dat-o prin har.
În ceea ce privește evenimentele de pe pământul acesta, din politică ș.a.m.d., nu vom intra în detalii. Tocmai am auzit că a fost un cutremur de 5,4 grade în Pădurea Neagră. Și țara noastră începe acum să se cutremure. Trebuie să-ți închipui acest lucru: un cutremur în țara noastră, în frumoasa Pădure Neagră. Nădăjduiesc că nu a fost avariată casa noastră de acolo.
Apoi avem o veste bună dar și tristă: în limba germană o nouă traducere unitară a Bibliei, publicată de biserica catolică și cea evanghelică. Și unele lucruri sunt diferite în Biblia aceasta: de acum încolo Daniel nu mai are 12 capitole, ci 14. S-a făcut o adăugare din apocrife la cartea prorocului Daniel. Apocrifele au fost adăugate Bibliei numai în secolul al XVI – lea, și nu fac deloc parte din Biblie. O puteți vedea aici: cap. 13 și 14 din prorocul Daniel. Pentru noi sunt totuși numai 12 capitole. Dumnezeu a încheiat cartea Daniel cu 12 capitole, și pentru noi așa rămâne.
Apoi tocmai am aruncat o scurtă privire – aici nu se mai spune ca în Bibliile noastre, „AȘA VORBEȘTE DOMNUL”, sau „după cum zisese Domnul”. Aici spune „atât de adevărat precum trăiesc, proverb (zicală) a lui Dumnezeu. Noi nu ne ocupăm de proverbe (zicale) ale lui Dumnezeu, ci de ceea ce a vorbit Dumnezeu ca „AȘA VORBEȘTE DOMNUL”. Te doare inima dacă vezi cu ochii tăi aceste lucruri din timpul nostru. Dar mulțumiri lui Dumnezeu: cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac. Și Cuvântul Domnului a fost semănat în inimile noastre. Chiar dacă acesta a căzut în mâinile oamenilor, Duhul lui Dumnezeu ne călăuzește în tot adevărul, și așa rămâne în veac.
Noi nu putem schimba cu nimic aceste evenimente. Noi nu suntem întrebați. Dumnezeu așteaptă până când măsura se umple, și timpul harului ajunge la sfârșit.
Apoi, ați auzit cu toții: în țara noastră se discută ca religia islamică să fie învățată în școli. Trebuie să-ți închipui lucrul acesta. Părerea mea personală este că lecțiile de religie n-au ce căuta în școli. Lecțiile catolice țin de biserica catolică, lecțiile protestante țin de biserica protestantă, și lecțiile baptiste țin de biserica baptistă. Toate religiile să învețe ce vor și pe cine vor la ele acasă. Dar oamenii să decidă singuri unde merg și ce cred, ș.a.m.d. Dar democrația este un fel dictatură. Și dacă citești aici câte ceva despre islam, este aici piatra neagră de la Kaaba din Mecca. Dacă citești puțin despre aceasta, atunci știi că Dumnezeu nu este într-o religie. Și s-o spunem liber și deschis: Dumnezeu nu este în nici o religie. Nici măcar în iudaism. El nu este în religie. Dumnezeu este în poporul Său. El locuiește în noi. Iar când vine timpul lui Israel, atunci Dumnezeu li se va descoperi. Dar atunci Domnul însuși vine pe muntele Sion. Atunci nu mai este o religie, ci prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El va locui atunci vizibil în mijlocul lor, și va fi cu ei.
Motivul pentru care amintesc lucrul acesta este că noi toți știm că evreilor nu li se permite să rostească Numele Domnului. Ei nu au voie să-L pronunțe. Ei nu au voie să spună YAHWEH – CEL CE EXISTĂ VEȘNIC – după cum Domnul însuși s-a descoperit prorocului Moise, în Exod 6, când a spus: „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul. (YHWH)”” Toți știu că aceasta este tetragrama, Numele descoperit al Domnului Dumnezeu în Vechiul Testament. Și din această tetragramă a venit Numele de YAHWEH. Acesta este Numele de legământ al Domnului Dumnezeu în Vechiul Testament. Iar YAHSHUA este Numele de legământ al Domnului Dumnezeu în Noul Testament.
Iar acum vine tragedia. Vreau să amintesc foarte scurt acest lucru. Dar cred că este necesar, pentru ca noi să vedem această legătură aici. În cartea aceasta din Ierusalim – citesc acum din cartea publicată în Ierusalim, care urmează să fie publicată anual – aici este crezul Israelului: „Ascultă Israele: Cel veșnic, Dumnezeul nostru, Cel veșnic este Unul.” Minunat! Nimic împotriva acestui lucru. Aceasta a fost pe pag. 96. Pe pagina următoare, 97, spune: „ADONAI ELOHENU ADONAI ECHAD.” Aici ar fi trebuit să spună: „YAHWEH ELOHENU YAHWEH ECHAD.” Așa ar fi trebuit să scrie aici, pentru că așa este în Sfânta Scriptură. Așa este în textul evreiesc.
Acum foarte scurt să mergem în Amos 6, ca să arătăm lumii întregi că FĂRĂ DESCOPERIRE NU SE ÎNTÂMPLĂ NIMIC. TOTUL SE POATE ÎNTÂMPLA DOAR PRIN DESCOPERIRE! Citesc acum textul pe care poporul lui Israel, sau mai bine zis cărturarii din Israel îl folosesc pentru ca Numele Domnului, care este sfânt, să nu poată fi amintit. Amos 6:8-10: „Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuși, și Domnul, Dumnezeul oștirilor, a zis: Mi-e scârbă de mândria lui Iacov, și-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea. (Fiți atenți!) Și dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă vor muri. Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, (Fiți atenți!) ridicându-i oasele din casă, și va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?” Acela va răspunde: „Nimeni”… Iar celălalt va zice: „Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!” Acestea sunt textele la care se referă învățații evrei, prietenii noștri din iudaism, atunci când susțin să nu fie pronunțat Numele Sfânt al Domnului YAHWEH. Culmea este că noi tocmai am luat azi de pe Internet la 8:52 azi dimineață – și pentru că în textul amintit se vorbește de zece oameni care vor mai fi încă în casă, în iudaism s-a decis că pentru slujba religioasă evreiască este nevoie de zece bărbați maturi, religioși. Nu doar că au adus o neînțelegere în mijlocul poporului prin faptul că nu pomenesc Numele Domnului, dar de aici provine și faptul că ei susțin că este nevoie de zece bărbați înainte ca să poată să înceapă o slujbă religioasă.
Frați și surori, eu o spun din nou: dacă nu ar fi dat Dumnezeu har, atunci noi am fi înțeles greșit fiecare Cuvânt, de la Geneza la Apocalipsa. Și de aceea noi subliniem cât de important este să nu interpretezi Scriptura, ci s-o lași în contextul din care face parte. Înainte ca zece oameni dintre neamuri să-l apuce pe un iudeu de poala hainei, se vorbește aici despre zece iudei care vor muri pentru că au trecut pe lângă ceea ce făcea Dumnezeu în timpul lor. Apoi trupurile sunt duse afară. Iar Dumnezeu este un Dumnezeu viu. Când morții sunt duși afară, atunci Numele Său nu poate fi pomenit, pentru că așa este scris. Dumnezeu nu este Dumnezeu celor morți ci al celor vii. Deci acolo unde este moarte, Numele nu poate fi pomenit. Dar unde există viață dumnezeiască, Numele trebuie pomenit. Căci în El era viața, și viața era și este lumina oamenilor.
Frați și surori, totul își are locul său. Dar după cum a fost deja amintit, accesul este permis numai poporului lui Dumnezeu; ceilalți înțeleg greșit totul.
Haideți să mergem la Scriptură și la tema că Dumnezeu are o biserică pe pământ, o biserică zidită pe descoperirea lui Isus Hristos, o biserică ce a primit viață de la Dumnezeu. Și în mijlocul nostru să nu fie scoase afară trupuri moarte: ci aici morții să învie prin Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veci. Și Numele Domnului nostru va fi pomenit și va fi mult lăudat pentru că El a fost îndurător cu noi și ne-a primit.
Să citim ca introducere pentru tema noastră din 1 Cor. 12. Voi citi câte un verset de ici și colo. Desigur că ne este cunoscut conținutul capitolelor respective. 1 Cor. 12 de la v. 1: „În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți în necunoștință.” Este atât de frumos faptul că în Sfânta Scriptură avem învățătură despre toate temele. Dumnezeu n-a uitat nimic, absolut nimic. Ajungem apoi la partea a doua din v. 3: „Și nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.” Deși oamenii-L mărturisesc cu gura pe Fiul lui Dumnezeu, sau ei chiar spun sau cântă că „El este Domn, El este Domn”, totuși ei nu se referă la Domnul și la Fiul despre care vorbește Scriptura și la care ne referim noi. Cei mai mulți oameni cred că atunci când Dumnezeu a spus „Să fie lumină” a venit la existență Fiul. Alții cred că Dumnezeu L-a zămislit și L-a născut pe Fiul deja din ceruri. A treia categorie crede că El ca Fiu este arhanghelul Mihail din Vechiul Testament. Când se spune „Fiul lui Dumnezeu”, atunci toți acești domni nu exprimă prin aceasta ceea ce spune Scriptura. „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui.” Și El nu s-a născut în ceruri, și nici la începutul creației, ci s-a născut în Betleem. „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:11. În zilele Domnului nostru dracii au spus de trei la rând „Te știm cine ești: Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt.” Cine merge cu aceasta în 1 Ioan 4, acolo spune „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el în Dumnezeu.” Vedeți, nu este de ajuns să citești Scriptura, ci trebuie să primești înțelesul adânc al Cuvântului. Trebuie să ne fie descoperit prin Duhul lui Dumnezeu. Toți se pot referi la literă, dar numai adevărații copii ai lui Dumnezeu au descoperirea prin Duhul Sfânt. Așa a spus Domnul nostru în Matei 11 și Luca 10: „Și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” „…să i-L descopere.” Fără descoperire nu se întâmplă nimic – nimic.
Apoi avem aici în 1 Cor. 12 de la v. 4: „Sunt felurite daruri, dar este același Duh.” Apoi sunt enumerate feluritele darurile. Ajungem la v. 12: „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, - tot așa este și Hristos.” „- tot așa este și Hristos.” Vedem acum și știm că botezul cu Duhul Sfânt și botezul în apă sunt foarte importante pentru trupul Domnului, și sunt o unitate. Să citim și v. 13: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh…” „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.” Așa este: un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Înapoi la Cuvânt: „Ce zice Scriptura?” Înapoi la creștinismul original, sau mai bine zis înapoi la biserica primară. Căci noi credem și contăm pe faptul că restituirea tuturor lucrurilor va avea loc în curând.
Dar observați: de la prima făgăduință din Gen. 3:15, unde a fost făgăduit că sămânța lui Dumnezeu va veni prin femeie ca să zdrobească capul șarpelui, au trecut patru mii de ani. Să nu ni se pară ciudat dacă au venit și au trecut două mii de ani și noi încă mai așteptăm revenirea Domnului. Noi nu așteptăm în zadar. Revenirea Domnului va avea loc. Se va întâmpla foarte curând. Se va întâmpla în timpul nostru. Pentru că noi suntem generația care trăiește împlinirea prorociei biblice. Noi am trăit faptul că poporul Israel s-a întors în țara lui. Este întotdeauna un lucru minunat dacă nu se vorbește la general despre cutremure, foamete, războaie, și așa mai departe, ci se poate pipăi cuvântul care spune „când veți vedea smochinul revenind la viață și înmugurind, atunci știți că a sosit timpul.” Smochinul a primit viață, evreii s-au întors din locurile în care au fost risipiți, și steagul lui David flutură din nou. Și evreii se roagă la Zidul Plângerii ca să fie în viață când vine Mesia și când este rezidit Templul.
Avem apoi comparația cu cartea Faptelor cap. 15 de la v. 13. Mai întâi Domnul își cheamă poporul din toate neamurile și din toate limbile, iar când în biserică a intrat numărul deplin al neamurilor, atunci biserica va fi răpită și după aceea Dumnezeu se întoarce spre Israel, după cum a făgăduit în Vechiul și în Noul Testament, și cum este arătat mai ales de către Pavel în Romani 11. Totul este deja scris în Scriptură, iar noi avem harul nu numai să citim Scriptura, ci să respectăm rânduiala divină și să știm că Dumnezeu este pe tronul Său. Chiar dacă ni s-ar părea că timpul este trecut, putem doar să spunem împreună cu Petru, „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii” – El are doar îndelungă răbdare până când și ultimii sunt adăugați și chemați.
Apoi avem aici în v. 27 din 1 Cor. 12 minunata afirmație făcută de Pavel sub călăuzirea Duhului Sfânt: „Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele lui. Și Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, și vorbirii în felurite limbi. Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” Dumnezeu a împărțit darurile: nu unul singur le are pe toate, ci fiecare are ceva. Fiecare are ceva. Nimeni nu pleacă cu mâinile goale. Și așa am citim aici. Sau dacă n-am făcut-o, să citim v. 7: „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” Nu este dată doar unora, ci fiecărui mădular din Trupul lui Isus Hristos îi este dată prin har arătarea Duhului. Și noi am citit-o foarte clar din v. 13, „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.”
Aici trebuie făcută o observație: cine citește cu respect Sfânta Scriptură, nu așa cum ar citi o carte oarecare, va vedea că în fiecare oraș a fost numai o singură adunare locală. Doar una! În nici un oraș n-au existat mai multe adunări. Ci în fiecare oraș era o singură biserică locală. Și după aceea avem cele mesaje adresate celor șapte biserici. Acestea sunt cel mai convingător exemplu în privința aceasta. (În Apoc. 2 și 3.) Și desigur că aceste șapte mesaje au un caracter profetic, care arăta deja că biserica nou testamentară va trece prin șapte epoci diferite. Noi am ajuns acum în Laodicea, în ultima epocă a bisericii. Dar s-o pun din nou: Duhul lui Dumnezeu unește o biserică. Celelalte duhuri despart. Dumnezeu unește. Dumnezeu nu numai împacă, ci El îi unește pe cei ce sunt împăcați cu El. Și ei sunt împăcați cu Dumnezeu și unul cu altul. Și conform 2 Cor. 5, Dumnezeu ne-a dat slujba împăcării. Și de aceea când Pavel scrie despre dezbinări și despre frați care aduc învățături străine, aceștia nu au fost însărcinați de Dumnezeu. Aceștia nu sunt apostoli, nici proroci, nici învățători, ci capete pătrate care vor să treacă cu capul prin fiecare zid, și care cred probabil că ei știu întotdeauna mai bine. Dar trebuie să li se spună ceea ce ei nu știu: dacă ei ar fi fost botezați de un singur Duh într-un singur Trup, și dacă ei ar fi mădulare în Trup, atunci n-ar dezbina, ci ar rămâne în Trup și ar suferi împreună cu tot Trupul conform versetului care spune că „dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.”
Noi am citit foarte clar: nu fratele cutare, ci Duhul lui Dumnezeu lucrează totul în toți. S-a chemat Pavel pe sine? S-au chemat prorocii pe ei înșiși? A bătut vreunul la ușa lui Dumnezeu să-i spună „Iată-mă. Poți să mă folosești?” Unul păstorea oi, altul culegea smochine, unul era aici, altul dincolo. Domnul i-a luat și i-a folosit pentru un anumit scop, pentru un scop care era în legătură cu planul de mântuire, cu biserica și cu tot ceea ce a hotărât și făgăduit Dumnezeu pentru biserică.
Și acum ajungem la făgăduința principală pentru timpul nostru. Nu se vrea ca s-o spunem întotdeauna în locul acesta, dar dacă n-o spunem noi, atunci cine-o va face? Noi credem făgăduința dată de Dumnezeu care spune că înaintea zilei înfricoșate a Domnului, El va trimite un proroc ca Ilie. Cine sunt eu ca să pun sub semnul întrebării sau să spun „De unde a știut dacă a fost sau nu a fost el prorocul?” Frați și surori, în această legătură lăsați-mă să vă citesc un cuvânt al lui Ioan Botezătorul, din evanghelia lui Ioan 1 de la v. 31. Mărturia lui Ioan Botezătorul: „Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” Întrebare: ar fi putut El să fie făcut de cunoscut lui Israel fără un premergător? Nu! Și de ce nu? Pentru că Dumnezeu a spus: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” Însuși Dumnezeu face toate lucrurile conform Cuvântului și EL cere de la noi să fim ascultători și să credem conform Cuvântului Său, și de asemenea să și facem conform Cuvântului. Apoi continuă: „Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El.” Apoi urmează din nou afirmația: „Eu nu-L cunoșteam.” Firește vorbind, s-ar putea spune aici „Păi Maria era rudă cu Elisabeta. Nu era ea însărcinată în luna a șasea? Nu a săltat pruncul în pântecele ei? Ce înseamnă „Eu nu-L cunoșteam?”” Dumnezeu n-are nevoie de înrudiri și prietenii pământești. Dumnezeu este deasupra tuturor și Cuvântul Său se împlinește în toți. „Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis…” Unde este scris că „mi-a zis”? Aici este scris, și noi credem mărturia omului lui Dumnezeu. N-a trebuit ca el să ne povestească ceva. Bărbații lui Dumnezeu nu povestesc povești, pentru că ei înșiși sunt o parte din planul divin de mântuire, încinși cu adevărul, ca să predice Cuvântul Domnului. Și toți cei ce au urechi ca să audă ce are de spus Duhul, vor auzi.
Încă o dată în această legătură, citim din v. 33: „Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis…” A fost o trimitere, o chemare, o însărcinare. Era în derulare o parte din planul de mântuire și Dumnezeu veghea asupra Cuvântului Său și a împlinit ceea ce făgăduit. „… să botez cu apă, mi-a zis: ,Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’ Și eu am văzut lucrul acesta, și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” Deci la însărcinare, la trimitere, lui i s-a spus: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se ca un porumbel, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc.” Și apoi omul lui Dumnezeu spune, și eu sunt foarte bucuros pentru asta, „Și eu am văzut lucrul acesta, și am mărturisit.” Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu sunt prezenți atunci când Dumnezeu lucrează ceva. Ei aud, văd, trăiesc lucrurile; ei nu vorbesc din zvonuri omenești, ci ei aud din partea lui Dumnezeu și apoi cu ochii lor ei văd împlinirea făgăduinței Lui. Ce lecție importantă avem aici! De câte ori n-au întrebat frații „De unde știi că este chiar cutare bărbat?” De câte ori trebuie întrebat: „Ați auzit vreodată în timpul nostru pe vreunul dintre carismaticii renumiți pe plan internațional, sau dintre evangheliștii de televiziune, măcar să fi pomenit făgăduința din Maleahi?” Toți se sărbătoresc pe ei înșiși și sunt sărbătoriți. Și este multă mișcare în mijlocul lor. Numai că se pune întrebarea dacă este Dumnezeu în acea mișcarea. Noi dorim ca Dumnezeu Însuși să lucreze în mijlocul nostru prin Duhul Sfânt conform Cuvântului Său. Dar totul începe cu respectul față de ceea ce a făgăduit Dumnezeu, și de asemenea, cu respectul față de slujitorii lui Dumnezeu. Altfel nu merge! Dacă Dumnezeu trimite pe cineva, este hotărârea Lui. Și cine sunt eu, și cine ești tu ca noi să spunem că hotărârea Lui nu este bună?
Nu a trăit fratele Branham aceleași lucruri? Lumina supranaturală s-a coborât. Nu i s-a spus lui în prezența a mai mult de patru mii de oameni „Așa cum a fost trimis Ioan Botezătorul ca să premeargă prima venire a lui Hristos, tot așa ești tu trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos.”? Eu cred acest lucru. Eu cred acest lucru la fel cum cred mărturia lui Ioan Botezătorul și mărturia lui Petru care a putut să spună „Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.” 2 Pet. 1. În același fel s-a descoperit Dumnezeul cel viu în timpul nostru.
Și hai s-o spunem așa cum este: dacă nu se întâmplă nimic supranatural, atunci Dumnezeu nu este prezent; Dumnezeu nu este deloc prezent! Acolo unde este prezent Dumnezeu, acolo se împlinește prorocia biblică, acolo se întâmplă supranaturalul. Dumnezeu este supranatural! Și astăzi Duhul lui Dumnezeu lucrează într-un mod supranatural în inima ta și a mea: noi am primit legătura cu Dumnezeu și am înțeles ce a scris Pavel: „omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie.” Iar noi, cei care credem ceea ce vine de la Duhul lui Dumnezeu, și ceea ce a lucrat Dumnezeu, pe noi lumea ne socotește nebuni. Dar nu este așa. Așa cum a spus Pavel când a vorbit cu Agripa și acesta i-a zis că e nebun: „Nu sunt nebun, prea alesule Festus; dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite.” Ceea ce spunem noi este înțeles numai de cei născuți din Dumnezeu, numai de cei cărora Dumnezeu poate să le vorbească. Cine are filozofii în cap, nu va avea descoperire în inimă. Dar cine are descoperire în inimă, aceluia nu-i mai vâjâie prin cap filozofia și teologia. Nu! Una o exclude pe cealaltă.
„…lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea.” Trebuie să existe pe pământ o biserică a Dumnezeului celui viu, pe care El o desăvârșește, pentru că așa spune Scriptura: „pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.” Și dacă este scris în Efeseni 5:27: „ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” atunci credeți-o pur și simplu! Și credeți că sunteți o parte din aceasta, că aparțineți acestei biserici. Noi n-am consumat benzina și n-am cheltuit banii doar ca să fim aici, ci ca să fim pregătiți, ca să fim zidiți, ca să venim mai aproape de Domnul, ca să înțelegem mai bine Cuvântul și planul Său.
Cum am auzit, învățătura vine de la Domnul. Dar Dumnezeu a pus în biserică diferite slujbe: apostoli, proroci, ș.a.m.d. Un apostol este un trimis. Dar nu orice fel de trimis. Un apostol al lui Isus Hristos este un trimis al Domnului printr-o însărcinare divină, așa cum au fost toți prorocii și oamenii lui Dumnezeu. Și de aceea noi nu vorbim de la noi, ci vorbim în Numele Domnului, pentru zidirea bisericii lui Isus Hristos, pentru ca aceasta să ajungă la desăvârșire, prin har.
Dacă cineva nu este de acord cu ceva, sau nu-i este clară vreo problemă, atunci nu fugiți de aceasta. Ci aici, ca într-o familie… nu poți fugi de probleme și după aceea să le rezolvi. Este imposibil. Cine fuge de o problemă și n-o rezolvă acolo unde a apărut, n-o va rezolva niciodată. Noi trebuie să rămânem împreună. Așa cum a spus Pavel în vremea lui, despre grupul acela de oameni care a vrut să sară de pe corabie în apă; el a spus: „Rămâneți în corabie. Nici unul din voi nu va pieri. Să nu sară nici unul peste bord, de capul lui. Ci rămâneți.” Rămâneți și aduceți totul înaintea Domnului, ca într-o familie. Tot așa și în familia lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu. Credeți-mă: problema trebuie rezolvată acolo unde este. Nu să ieși afară și să rupi perna în bucăți, și vântul să împrăștie fulgii în toate direcțiile și să nu-i mai poți aduna, ci acolo unde este problema, acolo să se rezolve. Și fratele Branham a spus că de cele mai multe ori problema este la acela care o caută la alții. De cele mai multe ori problema este la noi. Și pentru că noi nu putem să ajungem cu noi înșine la țintă, căutăm o victimă și găsim probleme pe care încercăm să le rezolvăm la alții. Haideți să fim sinceri: dacă se rezolvă problema ta sau a mea, atunci sunt rezolvate toate problemele. Atunci Dumnezeu poate să-Și atingă ținta Lui cu noi, și atunci nimeni nu mai trebuie să scoată așchia din ochiul celuilalt. Atunci fiecare ajunge să-și vadă bârna din ochiul lui, și toți suntem ajutați.
Vă rog să nu uitați asta. Dacă noi am fost botezați într-un singur Trup… Dați-mi voie să subliniez din nou acest lucru legat de Numele Domnului – din cauza înțelegerii greșite a unui verset, în iudaism se spune că Numele Domnului, YAHWEH, care înseamnă „Cel ce există prin Sine” – El n-are nevoie de nimeni ca să existe, dar toți au nevoie de El ca să poată exista – acest Nume sfânt de legământ al Domnului să nu fie pomenit. În iudaism YAHWEH a fost înlocuit cu ADONAI. Și în greacă au găsit și ei un înlocuitor, KURIOS. Oricine ar putea să fie un KURIOS – un stăpân poate să fie numit KURIOS, dar Domnul nostru nu este numai un Stăpân, ci El este STĂPÂNUL, El este DOMNUL, El este Dumnezeu descoperit în trup. Dumnezeul Atotputernic și-a descoperit Numele de legământ atunci când și-a scos poporul afară din robie. Și Numele acesta a fost pus deoparte. Dar desigur că numai până când sosește clipa când mahrama le este luată de pe ochi și ei vor vedea pe Cine au respins, pe Cine au străpuns.
Vă puteți închipui? Vă invit să veniți cu toții în Israel cu noi. Durerea este așa de mare pentru că în vremea aceea ei au trecut pe lângă cercetarea îndurătoare a lui Dumnezeu și au fost duși în rătăcire de către învățați și nu au recunoscut ceea ce făcea Dumnezeu. De aceea au trebuit să treacă prin necazuri foarte mari. Dar acum Dumnezeu li se va descoperi. Cum este cu biserica? În urma noastră sunt necazuri, s-a vărsat atâta sânge al martirilor. O puteți citi în revista „Steaua”. Din anul 1095 până în 1293 au fost uciși 22 de milioane de oameni, pentru că nu au făcut parte din biserica Romei. Erau numiți sectanți, și li se spunea în tot felul. S-a vărsat mult sânge. Dar aceia care au găsit har înaintea lui Dumnezeu au stat întotdeauna hotărâți și n-au tăgăduit credința, ci au păzit ceea ce le-a dat Dumnezeu. Au păzit aceste lucruri chiar și în necazuri.
Frați și surori, noi nu luptăm pentru noi, ci pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna. Și pentru lupta aceasta avem nevoie de îmbrăcarea cu putere de sus, de ungerea Duhului Sfânt care ne învață toate lucrurile. Același Duh Sfânt care a fost ca ungere peste proroci și peste cei unși, trebuie să fie și peste noi ca să înțelegem ce le-a fost arătat lor și ce au scris ei. Prorocii și apostolii au scris, dar nouă Dumnezeu ne vorbește personal prin ceea ce au scris ei. Dumnezeu nu-mi vorbește prin Moise sau printr-un proroc oarecare, ci Dumnezeu îmi vorbește direct prin ceea ce a descoperit prorocilor. Trebuie să înțelegem aceste lucruri și să-i mulțumim lui Dumnezeu. Ce mulți sunt aceia care râd de ceea ce a scris Pavel, și-l numesc „urâtor de femei”. Și ați auzit că acum va fi publicată o nouă Biblie, prielnică femeilor? Va fi tipărită o Biblie prielnică femeilor. Și atunci în Romani 16 nu va mai fi scris „diacon”, ci „diaconiță.” Va veni și o Biblie prielnică femeilor. Se pare că nu sunt de-ajuns traducerile generale. Doamnele și-au ridicat glasurile și acum vor să contribuie cu partea lor astfel ca în cele din urmă Biblia să se potrivească societății, astfel ca nimeni să nu mai fie jignit. Nu trebuie să mai comentăm nimic în problema aceasta. Dumnezeu este în Cuvântul Său. Și Dumnezeu cere de la toți ca ei să creadă și să primească Cuvântul Lui prin credință.
Acum vom mai citi locurile din Vechiul Testament care ne arată ungerea preoților și a împăraților, ca să putem face trecerea la Noul Testament. Și noi avem partea de aceasta, pentru că și noi suntem un popor de preoți - așa a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Exod 19 de la v. 5: „Acum, dacă veți asculta glasul meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.” Împărați și preoți, un popor ales, dedicat lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu a vrut să locuiască… – El a spus: „În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, și te voi binecuvânta.” Dar ce se întâmplă dacă după aceea Numele este îndepărtat și înlocuit cu alt termen? Dumnezeu a făgăduit: „În toate locurile în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, și-ți voi vorbi.” Noi trebuie să respectăm acest lucru. Aceasta este rânduiala divină. Și noi am primit descoperirea Numelui Domnului nostru, Emanuel - Dumnezeu cu noi: Yahweh al Vechiului Testament este Yahshua al Noului Testament. Forma greacă pe care am preluat-o noi este „Isus”. Noi putem fi mulțumitori că Dumnezeu trece cu vederea toate aceste slăbiciuni omenești și tot ne mai ascultă rugăciunile, pentru că noi așa am știut, și așa va rămâne până la sfârșit. Dar cu toate acestea este nevoie să ne fie descoperit din Scripturi înțelesul (importanța) Numelui. Altfel Domnul Dumnezeu n-ar fi spus-o.
Avem apoi următorul loc din Sfânta Scriptură, în Exod 29:6-7: „Să-i pui mitra pe cap, și pe mitră să pui tabla sfințeniei. Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, și să-l ungi.” Apoi v. 9b: „Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea.” Aici se vorbește despre punerea în slujbă prin dedicarea prin ungere. Nu un popor de preoți și împărați în mod automat, ci puși în slujbă prin puterea ungerii, prin puterea turnării Duhului Sfânt, botezați într-un singur Trup. Botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, botezul cu Duhul Sfânt conform modelului biblic, și după aceea biserica primește unitatea care necesară în Duhul, ca toți să vorbim aceeași limbă, să avem aceeași învățătură, și să fim călăuziți de același Duh Sfânt, prin har.
Frați și surori, înainte să aibă loc ultima manifestare a puterii lui Dumnezeu, mai întâi noi trebuie să devenim o inimă și un suflet, cum a fost înainte de Rusalii. Cei mai mulți oameni vor să devină numai după aceea o inimă și un suflet. Știți că unitatea aceasta este necesară deja înainte de ne ruga pentru botezul cu Duhul Sfânt? Nu vă amintiți de începuturile noastre? În trecut, înainte de a ne ruga pentru botezul Duhului, era unitate, noi eram o inimă și un suflet. Frați și surori, cerul a coborât pe pământ, cerul era pe pământ, era bucurie, pace, era acolo tot ce trebuia să fie. La fel trebuie să se întâmple. Este scris că înainte de coborârea Duhului Sfânt toți erau într-un gând, toți cei 120. Dacă noi nu suntem într-un gând, atunci așteptăm degeaba. Noi trebuie să fim într-un cuget: un Domn, o credință, un botez. Nici unul să nu aibă ceva împotriva celuilalt, totul trebuie rezolvat. Domnul vrea să-și aibă calea Lui cu biserica Sa, prin har. Este târziu pe ceasul lumii și Domnul încearcă să ne aducă pe toți în punctul în care să poată să-Și aibă calea Lui cu noi.
Acum repede cuvântul din Levitic 8, unde se vorbește despre pieptar, despre Urim și Tumim (Lumină și Desăvârșire), despre cei doi umerari care erau pe pieptarul lui Aaron pe care-l purta el când venea înaintea Domnului și înaintea poporului. În Sfânta Sfintelor era Aaron cu pieptarul cu 12 pietre scumpe pe care erau gravate numele celor 12 seminții ale lui Israel. Și în legătură cu preoția aceasta căreia îi aparținea pieptarul… - acesta nu se punea decât pe pieptul celui uns, pe pieptul aceluia care era pus de Dumnezeu – și apoi toți ceilalți aveau parte de aceasta. O puteți citi în Lev. 8 de la v. 8: „I-a pus pieptarul, și a pus în pieptar Urim și Tumim.” Text paralel Exod 28:13 ș.a. „I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a așezat placa de aur, cununa împărătească sfântă, cum poruncise lui Moise Domnul. Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfântul locaș și toate lucrurile, care erau în el, și le-a sfințit.” Aici este miezul: nu doar Aaron și fiii lui, nu doar marele preot și preoții, ci toate uneltele din Templu au fost închinate lui Dumnezeu prin ungerea sfântă, ca să fie dedicate spre slujbă. Lucrul acesta ne include pe noi toți care formăm Locul Preasfânt: „Voi sunteți o preoție împărătească, un neam sfânt.”
Frați și surori, să nu privim la noi, ci la Domnul care i-a luat pe cei mai săraci dintre cei mai săraci, pe cei mai nenorociți oameni, care n-ar fi știut calea, care ar fi umblat pe căile lor la fel cu ceilalți. Dumnezeu nu caută la fața omului. El știe dacă noi credem sau dacă nu-L vom crede, chiar înainte de a ne vorbi. El știe cine-L va crede: toți aceia care au fost aleși înaintea întemeierii lumii, care au fost predestinați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu după buna plăcere a voii Sale.
Haideți să cuprindem. Ar mai putea fi citite multe versete. Și despre Domnul nostru s-ar putea citi din Isaia 61: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine căci M-a uns…” și după aceea urmează lucrurile pe care le cuprinde slujba, după ce a avut loc ungerea. Mergem apoi în Luca 4, unde Domnul citea din prorocul Isaia și a spus după aceea „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit.” Frați și surori, noi dorim să trăim împlinirea Scripturii în mijlocul nostru (în viețile noastre). Nu ne este suficient să vedem împlinirea Scripturii cu Israelul. Suntem recunoscători pentru aceasta. Dar noi vrem să trăim personal împlinirea Scripturii, ca biserică a Dumnezeului celui viu.
Domnul ne-a dat harul să-L respectăm pe El și Cuvântul Său. Pentru noi răstălmăcirile sunt urâciuni. Așa este! Pentru noi răstălmăcirile sunt urâciuni. Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și Cuvântul Dumnezeului nostru trebuie să rămână în mijlocul nostru până în veșnicie, cum scrie Ioan în a doua sa epistolă, căci Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac cu noi și în noi. La Dumnezeu nu există „voia întâmplării”. La Dumnezeu este o predestinare care a respectat voia noastră. Dumnezeu nu obligă pe nimeni, dar El a putut să-i predestineze pe toți cei care au dorit-o, după sfatul Său și după cum a văzut-o El mai înainte, din veșnicie. Deci noi nu suntem aici la voia întâmplării, ci suntem aici pentru că așa a hotărât Dumnezeu. Și suntem aici ca să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem, să ținem pasul cu interiorul nostru.
S-o mai spunem odată în încheiere: să nu ne uităm la ceilalți, și de asemenea să nu privim prea mult la greșelile noastre, la neajunsurile noastre, pentru că și atunci pot să apară depresii, atunci când noi aproape că nu mai avem nădejde, fără să știm încotro să mai mergem. Haideți să privim astăzi împreună la Domnul. El o va face bine. Acesta este Cuvântul Lui, făgăduința Lui. Și noi nu vom fi doar scoși afară, ci prin harul Său vom rezista în încercări, și vom înainta cu Dumnezeu, și vom stăpâni toată țara, și vom vedea slava lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Și ungerea va continua să ne învețe toate lucrurile. Dacă mă gândesc la mine, n-aș ști ce trebuie spus aici, dar Dumnezeu o știe. Ș i Duhul Sfânt conduce în tot adevărul. Și adevărul rămâne Cuvântul lui Dumnezeu. Binecuvântat și lăudat să fie Domnul nostru.
Mulțumim din nou că noi nu depindem (nu ne bazăm pe) de ceea ce au făcut oamenii din Dumnezeu și din Cuvântul Său. Ei batjocoresc și râd, dar timpul batjocoritorilor se apropie de sfârșit. Ei ar trebui să se grăbească, pentru că timpul lor se duce. Domnul se va scula în curând. El are o biserică pe care trebuie s-o desăvârșească înainte ca El să se întoarcă spre Israel. Iar dacă vine timpul când s-ar putea întâmpla în orice clipă, atunci cât de aproape este desăvârșirea și răpirea bisericii lui Isus Hristos? Să fim recunoscători că Dumnezeu s-a uitat cu îndurare spre noi. Noi n-avem nevoie de zece bărbați ca să ținem o adunare, ci avem nevoie de Dumnezeul cel viu în adunare, ca El să ne vorbească și să lucreze în noi într-un mod supranatural. A Domnului Dumnezeului nostru să fie lauda, cinstea și slava. Noi n-am criticat, noi n-am judecat, ci doar ne bucurăm pentru că Dumnezeu are un popor pe pământ, care este de partea Lui, care crede Cuvântul Său și care este sfințit prin Cuvânt, până vom ajunge de la credință la vedere. Toate celelalte lucruri ne întristează, dar noi nu putem schimba nimic. Dumnezeu să aibă calea Lui cu noi toți, aici și astăzi, și mâine, și în lumea întreagă. Facă-se voia Ta pe pământ, precum în cer. Să fie binecuvântați toți cei care aparțin poporului lui Dumnezeu din toate popoarele, limbile și neamurile. Fie ca toți să fie uniți împreună într-un singur Trup, prin botezul în apă și în Duh, să fie aduși în unitate astfel ca Dumnezeu să se poată descoperi. Noi o credem. Calea este pregătită, noi trebuie numai să umblăm pe ea. Binecuvântat și mult lăudat să fie Numele Domnului, Dumnezeului nostru, Numele Domnului nostru Isus Hristos. Aleluia. Amin.
Să ne ridicăm și să cântăm împreună, cum o facem adesea, „Așa cum sunt la Tine vin.” […] Rămânem într-o rugăciune liniștită. Dacă este cineva în mijlocul nostru care are o cerere deosebită pe care vrea s-o aducă înaintea Domnului, să creadă că rugăciunile fraților și surorilor îl pot ajuta să ajungă prin credință la Domnul, și să primească din mâna lui Dumnezeu că El ne-a ascultat deja. Câteodată cererile și necazurile personale pot fi atât de dificile încât ne vine greu să credem personal că Dumnezeu schimbă situația. Din acest motiv noi trebuie să ne rugăm unul pentru celălalt, rugându-L pe Dumnezeu să intervină și să schimbe lucrurile, să ne ajute prin harul Său. Nimeni să nu plece azi de aici așa cum a venit. Astăzi Domnul ne-a condus la izvor, ne-a arătat cum Își zidește biserica. El a răscumpărat-o prin sângele Său scump și prețios, a iertat toată vina, a spălat toate păcatele, ne-a împăcat cu Sine și nu-și mai aduce aminte de fărădelegi. Așa cum a vestit prorocul Isaia: de vor fi păcatele voastre roșii ca sângele, vor deveni albe ca zăpada. Apoi înaintea Scaunului de domnie este arătată o mulțime îmbrăcată în haine albe, spălată în sângele Mielului. Și biruitorii adevărați „au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.”
Frați și surori, hotărârea s-a luat. Dumnezeu a pus-o în noi și noi credem că toate făgăduințele sunt „Da și amin”. Prezența lui Dumnezeu umple clădirea aceasta. Ceea ce cerem azi în rugăciune prin credință, ne va fi dăruit. Prezența lui Dumnezeu este aici. Noi o simțim. Dumnezeu este prezent. El dorește și El va răspunde rugăciunilor.
N-o să vă cer să vă ridicați mâinile. Dumnezeu cunoaște toate inimile, fiecare cerere, orice necaz: El știe totul. Azi ne vom ruga împreună și vom crede împreună, și-I vom mulțumi împreună. Mai întâi ne rugăm, credem, sau credem și ne rugăm, iar după aceea conform Marcu 11 de la v. 22, Îi mulțumim Domnului pentru că ne-a ascultat, și prin credință mărturisim ce am cerut. Azi să lăsăm orice povară, nimeni să nu plece de aici cu vreo povară, ci să lăsăm toate poverile, conform Cuvântului care spune „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Azi vom găsi odihnă. Pentru poporul lui Dumnezeu este o odihnă. Prin credință intrăm în această odihnă. Să cântăm cântarea „Numai să crezi” și apoi ne vom ruga. […]
Să ne rugăm: Doamne iubit, Dumnezeul veșnic credincios, ne ridicăm împreună glasurile. Cuvântul Tău a fost din nou o candelă pentru picioarele noastre, o lumină pe calea noastră. Noi venim împreună înaintea Tronului de har. Îți mulțumim, Miel al lui Dumnezeu pentru că sângele noului legământ mai este pe scaunul îndurării, și noi suntem ajutați la vremea potrivită. Doamne iubit, azi în locul acesta Îți aducem viețile noastre, necazurile noastre, cererile noastre și toate cererile poporului Tău de aproape și de departe, de pretutindeni din lumea-ntreagă. Doamne iubit, binecuvântează-Ți poporul, dăruiește credință nouă, putere nouă, hotărâre nouă, mângâiere nouă. Confirmă-Ți Cuvântul. Mântuire, vindecare, eliberare să aibă loc azi în locul acesta, în toți cei care au auzit Cuvântul Tău și l-au crezut. Aleluia. Eu Îți mulțumesc că ne-ai ascultat; Tu ne-ai ascultat; Tu ne-ai ascultat! Binecuvântat să fie Numele Tău. Doamne iubit, fie ca poporul Tău să fie botezat în Numele Tău cu Duhul Sfânt, și toți să ajungă la unirea credinței, să formăm un singur Trup, Trupul Domnului cu multe mădulare supuse Capului.
Îți mulțumim pentru descoperirea Cuvântului Tău, a Numelui Tău, a puterii Tale. Îți mulțumim pentru slujba profetică. Tu Ți-ai împlinit Cuvântul, ai trimis un proroc. Îți mulțumim pentru aceasta. Fie ca mesajul să fie ascultat în lumea întreagă și toți cei care sunt din Dumnezeu să asculte ce ai Tu să ne spui.
Doamne iubit, suntem adunați pentru ultima oară în anul acesta. Fie ca să înceapă o lucrare nouă a lui Dumnezeu în anul ce vine, pentru noi toți – să se întâmple ceva nou. Pentru că așa a spus Domnul nostru: „Eu fac toate lucrurile noi.” Aleluia. O, Dumnezeule, laudă Ție. Unge-Ți poporul, împarte daruri și slujbe, proslăvește-Ți Numele. A Ta să fie toată lauda și cinstea și slava. Îmbracă-ne pe toți cu puterea de sus. Aleluia. Dăruiește unitate, ca noi să ne iubim unul pe altul din inimă, ca fiecare să-l socotească pe celălalt mai presus de el însuși, și Tu să fii pe primul loc. Tu să fii Cel dintâi și Tu să fii Cel din urmă. Aleluia. Alfa și Omega. Noi îți mulțumim pentru că Tu ai un Trup, o biserică, Tu ești viu și noi de asemenea suntem vii. Aleluia.
Fiți binecuvântați cu binecuvântările Dumnezeului Atotputernic în Numele Sfânt al lui Isus.
