Krefeld
Predica din Krefeld - 3 ianuarie 2010
- Data
- 3 ianuarie 2010
- Vorbitor
- Ewald Frank
- Descarcă
- DOC
Predica de la Krefeld
Duminică, 3 ianuarie 2010, ora 10
Ewald Frank
Fratele Erik Schmidt: [Este nevoie să spunem câteva lucruri. Fratele Frank a amintit deja ieri seară despre acestea. Am auzit și eu alte lucruri – sunt oameni care trebuie povățuiți ca să știe cum trebuie să se comporte în casa lui Dumnezeu, unde este auzit și predicat Cuvântul lui Dumnezeu. În primul rând, când venim aici să fim disciplinați și să nu fim zgomotoși. Dacă trebuie să ne salutăm, atunci o facem, apoi, când adunarea s-a încheiat, vorbim unii cu alții. În acest loc venim ca să ne pregătim pentru predicarea Cuvântului, ca să ascultăm ce are să ne spună Cuvântul. Unii se roagă, alții doresc să se bucure de cântări și dacă apar lucruri care deranjează, atunci nu este frumos. De exemplu, dacă mergem undeva, în alt loc care este așa numit casa lui Dumnezeu, acolo oamenii știu cum să se poarte. La fel noi, trebuie să știm cum să ne comportăm aici. Vă rog să fiți atenți la aceasta: noi suntem într-un loc dedicat, deci să fim disciplinați. Sigur că ne putem saluta unii pe alții, dar după aceea stăm în liniște și ne pregătim pentru scopul pentru care am venit aici. Putem vorbi, putem telefona – dar toate acestea după aceea! Aici venim ca să ascultăm Cuvântul și ca să ne închinăm.
Un alt lucru – frații care au primit căști pentru traducere, să le înapoieze acolo unde le-au primit ca să nu fim nevoiți noi să le căutăm. Această aparatură este foarte scumpă, costă bani. Fiți drăguți și aduceți totul înapoi, de unde le-ați primit.]
Vreau să vă anunț, scurt, că scrisoarea circulară în limba franceză va fi tipărită doar săptămâna viitoare. Nu am reușit să v-o punem la dispoziție în această adunare. Toți care doriți să primiți scrisoarea circulară, vă rog lăsați-vă adresele voastre sorei noastre, Jeanina.
Fratele Erik Schmidt a spus deja cum să ne comportăm în Casa lui Dumnezeu și pe întreg teritoriul misiunii. Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască har și pentru aceasta.
În ultima scrisoare circulară am exprimat rugăciunea aceasta: „Iubite Domn și Mântuitor, adu-Ți aminte de legământul pe care Tu l-ai încheiat cu noi, adu-Ți aminte de sângele pe care L-ai vărsat pentru noi, adu-Ți aminte de făgăduințele pe care Tu ni le-ai dat, adu-Ți aminte de împlinirea lor, pentru ca noi să putem trăi duhovnicește”.
Vreau ca înainte ca alți frați să fie chemați la rugăciune, să transmit salutări. [...]
Cu adevărat, este un har al lui Dumnezeu de nedescris, că putem fi adunați sub vestirea Cuvântului cu tot respectul față de Dumnezeu, și cu teamă față de Cuvântul Lui sfânt. Noi mulțumim Domnului pentru posibilitatea pe care o avem, ca acest Cuvânt minunat și sfânt să-L putem vesti pe tot pământul. Fie ca și astăzi toți să fie binecuvântați în Numele Domnului până la marginile pământului, de la răsăritul până la apusul soarelui, din sud până în nord. De asemenea noi, care suntem adunați astăzi, de aproape și de departe sub vestirea Cuvântului, fie ca să se fi meritat să fim adunați aici. Eu cred că s-a meritat pentru toți, că ieri seară am fost împreună. Nu numai pentru aceia care au venit în față, ci pentru noi toți, care ținem pasul și ne bucurăm din inimă de ceea ce face Domnul, acum.
Am auzit psalmul despre har și astăzi vrem să și vorbim despre har. Iubitul nostru frate m-a întrebat de ce nu mi-am arătat și mărturia mea, între toate citatele și publicațiile prezentate, ieri - mărturia mea cu fotografia pe prima pagină, care a fost publicată în 1963 în țara noastră, în Hamburg, când eu l-am vizitat pe fratele Branham. Dar, m-am gândit că eu n-am nevoie să vorbesc de această mărturie. Dumnezeu, în decursul acestor ani, și-a binecuvântat poporul și prin Cuvântul binecuvântat, l-a chemat afară din toate popoarele și din toate limbile, în așa fel cum nu a mai fost până astăzi.
Totul este har, numai har. Harul este deasupra judecății, așa cum este scris în evanghelia lui Ioan capitolul 1.17: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos”. Și așa ne bucurăm noi, pur și simplu, de adevăr și har, ne bucurăm că sângele Mielului încă mai este pe tronul de har, că încă mai putem veni cu viața noastră să ne-o dedicăm Domnului nostru și cu adevărat, să ne pregătim pentru apropiata revenire a Domnului nostru.
Totul trebuie să fie inclus în propovăduirea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Noi cu toții știm că fratele Branham a fost trimis de Dumnezeu, ca să readucă toate lucrurile înapoi în starea originală.
Dar lăsați-mă să citesc mai întâi versetele despre har. Pavel și-a început fiecare scrisoare cu cuvântul „har” și a sfârșit-o cu cuvântul „har”. El a pus HARUL pe primul loc. Înainte de a citi celelalte locuri, pe scurt Romani 1.5: „prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate Neamurile”. Noi am primit har și același har pe care l-am primit noi, ca propovăduitori ai Cuvântului, l-au primit toți aceia care au dat crezare predicii și au primit în ei cuvântul propovăduit așa cum a scris Pavel în epistola către Romani cap. 11, când s-a referit la Isaia 53.1: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?”
În 1 Corinteni 1.3, citim: „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!” Mergem la sfârșitul epistolei – în toate aceste capitole se vorbește despre har - unde sunt scrise cuvinte minunate, în 1 Cor. 16.23: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi”. Dăm o pagină mai departe și citim în 2 Cor. 1.2: „Har și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!” Mergem la sfârșitul acestui capitol și citim ceea ce a scris Pavel în 2 Cor. 13.14: „Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin”. Dăm o pagină mai departe, și citim în Galateni 1.3: „Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos! El S-a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin”. Mergem mai departe, la ultimul capitol și vedem că de fiecare dată este vorba de har. Galateni 6.18: „Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru!”
Iubiți frați, mergem un pas mai departe, la Efeseni 1.2: „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos”. Unde este har este pace, unde este har este iertare, unde este har este împăcare, unde este har oamenii sunt ajutați. Mergem la sfârșitul epistolei către Efeseni în ultimul capitol, în ultimul verset. Efeseni 6.24: „Harul să fie cu toți cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăție. Amin” - Lăudat să fie Numele Domnului! Cei care au primit har înaintea lui Dumnezeu, iubesc pe Domnul Isus Hristos cu o credincioșie care ține până la sfârșit.
Filipeni capitolul 1.2: „Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!” Tot timpul har și încă o dată har. Și la sfârșitul epistolei, în ultimul verset, din Filipeni 4.23, noi citim: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin”. Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască har în fiecare zi și în fiecare ceas până la sfârșit, ca să putem răscumpăra acest timp de har care, în curând, se va sfârși.
Coloseni 1 ultima parte a v. 2: „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos”. Tot timpul har și încă o dată har. În ultima propoziție, din ultimul verset, Col. 4.18: „Harul să fie cu voi! Amin”. Și din Tesaloniceni 1, ultima parte din v. 1: „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos”.
Astăzi, vrem să vă arătăm ce înseamnă să primești har înaintea lui Dumnezeu. Noi am putea citi din toate celelalte capitole.
Aici din 1 Tesaloniceni 5, ultimul verset, 28: „Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin”. Și dacă harul Lui este cu noi, atunci Domnul vorbește cu noi, ne arată căile Lui și noi recunoaștem planul Lui veșnic de mântuire.
2 Tesaloniceni capitolul 1.2: „Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos!” Ce urmează apoi, este puternic și încă odată puternic. Tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit este prin har. Cum să nu ne fi dăruit El, totul. Am putea citi mai departe, fiecare început și sfârșit al epistolelor, care au pecetea harului lui Dumnezeu.
În 2 Tesaloniceni 3.18, citim: „Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin”. În următoarea epistolă, 1 Timotei capitolul 1 ultima parte a versetului 2, citim: „Har, îndurare și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Hristos Isus, Domnul nostru!” Pur și simplu, har, har și încă odată har. Că am fost salvați este har, că am putut recunoaște timpul în care trăim, este har, așa după cum spune cuvântul Scripturii: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”.
Dați-mi voie să citesc acest cuvânt din Exod 33. De aici, am putea citi v. 11, dar, dați-mi voie să încep cu v. 13. Exod 33 de la v.13: „Acum, dacă am căpătat trecere (har) înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște, și voi avea trecere înaintea Ta”. Spune-ți „Amin”! Dacă noi am primit har înaintea lui Dumnezeu, atunci arată-ne, iubite Domn, planurile Tale, căile Tale.
Ieri seară am citit că, atunci când un om moare, se termină și planurile lui. Dar apoi, am accentuat imediat: când Domnul nostru a murit, Planul lui Dumnezeu a intrat în vigoare și Planul de mântuire al Dumnezeului nostru și-a găsit împlinirea.
Aici, citim rugăciunea lui Moise, care nu a fost mulțumit doar să audă cuvintele lui Dumnezeu: „Eu te cunosc pe nume, și ai căpătat trecere înaintea Mea!” Lui nu i-a fost suficient acest lucru, și el I-a spus Domnului: „Acum, dacă am căpătat (har) trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște, și voi avea trecere înaintea Ta”. Apoi, în Exod 33.14 vine partea poporului care trebuia să fie scos afară: „Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău!” Nu este Biserica unui om sau Biserica mea. Domnul și Răscumpărătorul nostru Și-a răscumpărat Biserica Lui, El își zidește Biserica Lui și pentru aceasta suntem noi aici. El descoperă planurile Lui doar poporului Său. Dacă noi citim în prorocul Amos: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci”, atunci noi înțelegem că Dumnezeu are un plan de mântuire, și mai înțelegem că El are și o rânduială divină.
Citim mai departe în v.14: „Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine și îți voi da odihnă”. Și noi spunem astăzi: „Dacă Tu nu mergi cu noi, atunci nici noi nu mai plecăm de aici, nu mergem niciun pas fără Tine, doar cu Tine și încă odată, doar cu Tine plecăm”.
V. 15: „Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lasă să plecăm de aici”. Astăzi este altfel? Putem noi face un pas fără ca Dumnezeu să fie cu noi, fără ca El să ne călăuzească? Noi ne încredem în El și credem că ne va călăuzi într-un mod minunat pentru că noi credem făgăduințele pe care ni le-a dat.
Următorul verset, 16: „Cum se va ști că am căpătat trecere (har) înaintea Ta, eu și poporul Tău?” Mai întâi Moise s-a rugat pentru el însuși: „dacă am căpătat trecere înaintea Ta”, și apoi el a vrut ca poporul să recunoască că a primit har înaintea Domnului. Și apoi continuă: „Oare nu când vei merge Tu cu noi, și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?” Cum este diferită Biserica Dumnezeului cel viu, de toate bisericile de pe întreg pământul, în acest timp? Ea este diferită prin faptul că prezența lui Dumnezeu este direct cu noi și Domnul ne descoperă Cuvântul și voia Lui.
V.17: „Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere (har) înaintea Mea, și te cunosc pe nume!” În versetele 18, 19 și 20 Moise L-a rugat pe Dumnezeu să lase ca slava Lui să treacă pe lângă el.
Apoi în v. 21, Domnul a continuat: „Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă”. Moise s-a dus în crăpătura stâncii și mâna Domnului a venit peste Moise, când Domnul a trecut pe acolo, așa cum este scris în v. 23: „Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Fața Mea nu se poate vedea”.
În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a întors spatele poporului, dar în Noul Testament, El Și-a întors Fața spre noi.
Cine dorește să citească 1 Corinteni 10, poate s-o facă: „toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos”. Și dacă mergem la celelalte texte profetice, atunci putem exprima doar atât: cât de minunate sunt gândurile Tale Dumnezeule, cât de minunat este planul mântuirii, care a fost prevestit deja în întreg Vechiul Testament!
Acum noi venim la Noul Testament, ca să înțelegem că Domnul are o cale cu Biserica Sa. Gândiți-vă la această propoziție: „dacă eu și poporul am găsit har înaintea Ta, atunci lasă-ne să cunoaștem căile și planurile Tale”.
Citim repede, încă câteva versete din Vechiul Testament. Din Isaia 44.26: „Dar întăresc cuvântul robului Meu, și împlinesc ce prorocesc trimișii Mei”. Cu acest cuvânt mergem la Ieremia 31 ca să vedem că în Vechiul Testament, Dumnezeu a anunțat dinainte istoria mântuirii, și că ne-a dăruit deja evenimente deosebite.
Din Ieremia 31 putem citi v. 21: „Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale!” Ridică indicatoare, ridică semne pe drum. Noi în ultima vreme am mai spus că noi nu rămânem pe loc la indicatoare, ci mergem înainte spre țintă. Dar indicatoarele sunt necesare, de indicatoare avem nevoie. Dacă nu, atunci nu avem nicio orientare. Și bărbații lui Dumnezeu sunt soli pe zidurile Sionului, care veghează zi și noapte, ca să dea mai departe călăuzirea lui Dumnezeu, poporului Său.
Apoi în Ezechiel 36 avem cuvântul minunat, unde se face iarăși o paralelă la chemarea afară a tuturor acelora care sunt risipiți în diferite denominațiuni. Ezechiel 36 de la v. 24: „Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră”. Domnul Dumnezeu a spus: „Eu vreau, Eu vreau”. Acesta este planul și scopul lui Dumnezeu în timpul de sfârșit: să-Și adune poporul Său dintre toate popoarele și să-i aducă înapoi în țara lor. Apoi se întâmplă ce este scris în v. 25: „Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți, vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri”.
Noi cu toții știm că lepădarea de credință, necredincioșia poporului Israel a fost următoarea: ei au urmat, s-au închinat și au slujit altor dumnezei. Aceasta a fost lepădarea de credință, care a fost o jignire foarte mare adusă lui Dumnezeu.
Noi am spus-o deja de câteva ori, că în Vechiul Testament este scris de 6353 ori Domnul Dumnezeu/Elohim-IaHVeH, întotdeauna la singular și acesta este singurul Dumnezeu care există din veșnicie în veșnicie, nu doi, nici trei. De fapt, după ce această lepădare de credință a început în creștinism, au urmat toate conciliile și s-a ajuns la deciziile de la concilii. Eu am citit și mai înainte că, la conciliul de la Niceea doar 380 persoane au votat pentru dogma trinitară și că numai din anul 386, Duhul Sfânt a fost proclamat ca o a treia persoană. Dar Sfânta Scriptură nu spune nimic despre asta.
Dumnezeu este Dumnezeu de la început și El s-a descoperit, El nu are nevoie de niciun om care să Îl formeze, El nu are nevoie de niciun om care să-L explice. Dumnezeu se descoperă cum vrea El, în diferite feluri ca Creator, Răscumpărător, Împărat, ca totul în toate. Deci, noi credem în acest loc în singurul Dumnezeu care a existat vreodată și va exista în veci.
Noi credem că El ni S-a descoperit ca Tată în Fiul, ca să ne înfieze ca fii și fiice. De aceea Răscumpărătorul nostru a putut spune, în Ioan 20.17: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”.
Noi credem fiecare verset, credem fiecare cuvânt așa cum este scris, și acesta este harul Lui. Tot har este că noi nu trebuie să reformulăm niciun cuvânt, ci pur și simplu, noi îl putem crede din inimă. Dacă este scris „Fiul Omului” atunci noi credem; dacă este scris „Fiul lui Dumnezeu” de asemenea credem; dacă este scris „Fiul lui David” credem așa; dacă este scris „Fiul lui Avraam” credem de asemenea; dacă este scris „Mielul lui Dumnezeu” credem așa; dacă este scris „Avocat” credem; dacă este scris „Mijlocitor” atunci noi credem așa. Noi credem absolut fiecare Cuvânt a lui Dumnezeu așa cum este scris și acesta este harul Lui. Aceasta noi o putem accentua tot timpul.
Eu vreau s-o spun sincer: eu n-am timp de discuții despre o temă sau alta. Dacă Dumnezeu nu dăruiește cuiva claritate, atunci nicio discuție nu va mai ajuta la ceva.
Dar acum să ne întoarcem la lucruri deosebite, la Geneza 18, când Domnul i-a dat lui Avraam prima făgăduință și a încheiat legământul cu el. Era vorba de un lucru foarte, foarte important.
Geneza capitolul 18 de la v. 17-18: „Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?... Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. Acum vine: „Căci Eu (l-am ales) îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”... Aici avem prima condiție: să meargă pe calea Domnului până la capăt. Aceasta înseamnă că calea a fost descrisă în așa fel, încât ei să urmeze această cale indiferent cu ce greutăți se vor întâlni, indiferent de încercările care vor veni asupra lor, ei vor urma această Cale până la sfârșit, pentru ca Dumnezeu să poată împlini ceea ce le-a făgăduit.
Aici suntem la un punct foarte important. Vă rog să nu fiți descurajați. Dumnezeu ne-a dăruit har. El până în ziua aceasta ne-a ajutat. El ne va dărui ajutor și în ultimele lucruri, astfel ca noi, cu adevărat, să ajungem la ascultare de credință, să fim aduși în conformitate cu Dumnezeu și cu Cuvântul Lui, ca să nu mai pășim pe lângă Cale, ci cu adevărat să umblăm pe Calea Domnului până la capăt, pentru ca El să poată împlini toate făgăduințele pe care ni le-a dat, prin harul Său.
Apoi în Exod 13, aici bărbatul lui Dumnezeu vorbește despre ceea ce trebuie să se întâmple. Exod capitolul 13.21-22: „Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții”. Noi putem spune aici că, același Domn și Dumnezeu, S-a descoperit în timpul nostru în același stâlp de foc și de nor, ca să ne arate Calea pe care noi trebuie să mergem acum, ca să ieșim afară din orice neascultare, să părăsim toate căile proprii și cu adevărat, în ascultare și credință deplină să mergem pe această cale strâmtă a lui Dumnezeu până la capăt.
Apoi, încă odată în Deuteronom capitolul 8, suntem învățați și informați despre ceea ce Domnul vrea să ne dea pe această cale. Deuteronom 8 de la v. 6: „Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, și să te temi de El”.
Frați și surori, de ce a pus Dumnezeu un accent așa mare pe faptul ca să cheme Biserica Mireasă afară de pe toate căile proprii, din toate direcțiile proprii și s-o pună pe calea strâmtă a mântuirii, pe care Domnul ne-a pregătit-o nouă, prin har? Pentru că sfârșitul trebuie să fie asemenea cu începutul. Înainte de răpire trebuie ca Biserica Mireasă să devină o parte a Mirelui așa cum a fost deja în Grădina Eden, când Domnul a scos-o pe Eva din Adam și i-a pus-o alături și Adam a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om”.
Voi știți că fratele Branham, câteodată le-a arătat surorilor locul lor, foarte serios și foarte clar. Dar dacă ascultăm cu atenție, atunci noi observăm următoarele: femeia nu este nici preș, dar nici șefă. Ea stă exact lângă soțul ei, cu diferența că bărbatul este capul, așa cum Hristos este Capul bărbatului și Dumnezeu este capul lui Hristos. Deci – și noi ne întoarcem acum la un punct foarte important - fiecare femeie să [își ocupe locul – n.tr.]... nu numai în Biserică. Dacă suntem în Biserică atunci Pavel scrie în 1 Corinteni 11 și în 1 Timotei 2 cum trebuie să se comporte femeile și așa se și întâmplă. Dar dacă ele vin acasă, atunci se întâmplă cu totul alte lucruri, atunci rânduiala divină pare că nu mai este valabilă.
Deci, de ce avem nevoie noi astăzi? Eu nu sunt un predicator de morală. Eu sunt mai mult învățător decât predicator. Dar de acest lucru avem nevoie: să nu mai facem nicio diferență dintre viața din Biserică și cea de acasă, dintre viața cu Dumnezeu și viața proprie, ci rânduiala divină să fie cu noi peste tot unde noi ne aflăm. Da!
Apoi ajungem la punctul la care nu ne vom opri prea mult timp. Suntem la Efeseni 5.24: „Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile”. Vă mai spun încă o dată, eu nu sunt un predicator de morală. Fratele Branham a predicat destul despre aceste lucruri. Dacă noi luăm la inimă toate aceste lucruri, atunci noi avem învățătura, în așa fel, cum n-a mai fost încă niciodată pe pământ.
Dar la un lucru trebuie să fim atenți: noi nu putem forța aceste lucruri. Acestea trebuie să vină din interior, trebuie lucrate de Dumnezeu. Soțul nu o poate scutura pe soție spunându-i: „Ascultă, eu sunt capul tău!” Asta nu merge. Bărbatul trebuie s-o trăiască în realitate că el este capul, pentru ca soția lui să-l poată respecta ca fiind capul ei. Totul trebuie să se întoarcă înapoi în rânduiala divină. Pentru aceasta avem nevoie de har. Avem nevoie de har, ca să avem un acord interior față de fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.
Apoi în Iosua capitolul 3, noi avem un cuvânt foarte minunat, unde ei au adus chivotul legământului și Adunarea Domnului și-a ocupat locul ei. Iosua 3.3: „și au dat poporului următoarea poruncă: „Când veți vedea chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoți, care sunt din neamul Leviților, să plecați din locul în care sunteți, și să porniți după el. Dar între voi și el să fie o depărtare de aproape două mii de coți (960 m); să nu vă apropiați de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmați, căci n-ați mai trecut pe drumul acesta”. Și noi toți trebuie să păstrăm această distanță, cu teamă sfântă. Eu v-o spun sincer: dacă chivotul legământului ar fi chiar înaintea noastră, atunci eu nu aș ști cum să merg mai departe, dar dacă ar fi la o distanță acceptabilă atunci aș avea o privire clară a drumului ca să pot merge mai departe, atunci nu văd doar până în vârful nasului, ci atunci văd în fața mea unde este chivotul și eu trebuie doar să-L urmez, oricum ar merge drumul.
Aceasta este lecția pe care Domnul vrea s-o învățăm aici. Voi nu ați mai mers niciodată înainte pe drumul acesta. Chivotul legământului merge înaintea voastră. Cuvântul descoperit este în Chivotul legământului. Păstrați numai distanța corespunzătoare cu teamă și respect, ca să știți cum să continuați drumul.
Apoi citim din Judecători capitolul 2. Avem și aici îndrumările din Vechiul Testament, despre ce trebuie să fie făcut ca să avem teamă de Chivotul legământului. Acolo nu a putut face fiecare ce a vrut! Nu a mers unul în stânga și altul în dreapta... Nu! A fost o rânduială divină împreună cu aceasta și acolo. De asemenea, nici astăzi, nimeni nu poată să pășească în dreapta și în stânga pe lângă Chivotul legământului, ocolind acest Cuvânt. Nu, ci noi primim cu respect ceea ce a descoperit Dumnezeu și apoi Îl urmăm pe Domnul.
În Judecători capitolul 2.17, citim: „Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinții lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei”.
Ei au părăsit Calea pe care părinții lor au urmat-o în ascultare și, în necredincioșia lor, s-au întors spre idoli. S-o mai spunem încă o dată: în acest timp Biserica lui Isus Hristos, este singura de pe pământ care nu-L împarte pe Dumnezeu în trei persoane diferite, ci pur și simplu ea crede cum zice Scriptura: că Dumnezeu s-a descoperit ca Tată în cer, în Fiul născut pe pământ și prin Duhul Sfânt în Biserică. Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi și Dumnezeu în noi. Trei descoperiri personale ale lui Dumnezeu, ca să-Și poată realiza planul Lui de mântuire.
Și așa cum am spus mai înainte, El a venit în trup ca să ne dea înfierea. Și aici trebuie să fim foarte atenți: nu un Fiu a devenit Fiu, ci Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi, după ce Mariei i-a fost dată făgăduința și ea a acceptat-o prin credință și a spus: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și: „De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”.
Iubiți frați și surori și acest lucru este foarte important: Maria nu a fost mama lui Dumnezeu. În Lima, Peru, într-o duminică dimineața, într-un serviciu catolic - eu de fapt am vrut să mă uit la știrile de pe CNN - am auzit și văzut pentru prima dată în viața mea în amănunte tot ce se face într-un serviciu catolic. Altarul era acolo, preotul era acolo și hostia era acolo și mai erau acolo femeile îmbrăcate la fel, cu bluze frumoase și fulare, acolo mai era și bărbatul care cânta cu chitara. Aceasta a fost acum două săptămâni, într-o biserică catolică din Lima. Eu am văzut-o! Apoi a venit preotul care spunea de fiecare dată această propoziție: „Santa Maria madre de Dios” adică: „Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu”.
Nu există niciun loc în Biblie, unde să fie scris „Dumnezeu Fiul”, niciun singur loc în toată Scriptura. În niciun singur loc din Biblie nu este scris „Dumnezeu Duhul Sfânt”, în niciunul. Doar exprimarea „Dumnezeu Tatăl”, este scrisă de 63 ori.
Dacă citim corect este scris: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” Și aici suntem la acest punct foarte important: dacă Biblia spune Domnul, atunci rămâne Domnul, dacă spune Dumnezeu atunci rămâne Dumnezeu, dacă este Domnul Dumnezeu, atunci așa este.
Acuma nu putem intra în detalii, dar eu sunt sincer și sunt foarte bucuros de acest lucru, că Dumnezeu m-a învrednicit pe mine, cel mai mic dintre toți, nu numai să aud glasul Domnului, dar o singură dată, în 17 iunie 1979, am auzit și glasul lui Dumnezeu. Diferența este următoarea: Domnul vorbește cu putere, cu un glas poruncitor, dar nu este niciun ecou în glasul Lui. În glasul lui Dumnezeu este un răsunet insuportabil de tunet, așa cum rareori se poate auzi pe pământ. Eu cred că am mai auzit o dată ceva asemănător în munții din Elveția, unde ecoul munților a redat răsunetul tunetelor și a trăznetelor. Glasul lui Dumnezeu este comparabil cu un tunet care îți pătrunde în toate oasele. Eu v-o spun cu următorul motiv: când, de exemplu, Domnul nostru s-a rugat și a răsunat glasul lui Dumnezeu, atunci: „Norodul, care stătea acolo, și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” Deci, aici a fost Domnul și glasul lui Dumnezeu.
Eu nu vreau să intru acum în aceste amănunte; dar pentru mine este atât de important… Eu prețuiesc foarte mult cum a fost împărțit Cuvântul lui Dumnezeu și cum trebuie să așezăm totul la locul potrivit. Să nu ne poticnim nicăieri ci, cu adevărat, să pășim pe terenul descoperirii și să primim descoperit întregul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Trebuie să fim atenți unde este scris doar „Fiul”, de exemplu: „pe cine eliberează Fiul”. De ce nu este scris aici „Fiul lui Dumnezeu”? De ce nu este scris „Fiul Omului”? De ce nu este scris „ Fiul lui Dumnezeu”, în 1 Corinteni 15.28? De ce este scris: „Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți”.
În ce legătură este Fiul lui Dumnzeu? În ce legătură este Fiul Omului? În ce legătură este Fiul lui David și Fiul lui Avraam?
Iubiți frați și surori, planul de mântuire are o rânduială divină și totul este inclus, într-un mod minunat în această rânduială divină. Și eu vă spun adevărul: nu a existat niciodată pe acest pământ o epocă de timp, așa cum este în timpul nostru când, prin descoperire, am fost introduși în tot Planul Dumnezeului nostru.
Eu v-o spun sincer, dacă citim Daniel 12, încă nu este suficient, să citim că descoperirea va fi pecetluită până la sfârșit. Atunci vedem și ce se întâmplă, atunci mulți vor fi albiți și lămuriți. Daniel 12.9-10: „ cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului. Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți”- descoperirea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, prin deschiderea celor șapte peceți. Iar, fratelui care a scris că cele șapte peceți nu pot fi descoperite pentru că Biserica merge în sus în capitolul 4 din Apocalipsa, ar trebui să-i fie rușine!
Despre ce este vorba? Cele șapte peceți au fost deschise. Noi știm că primii călăreți, în cele patru stadii de dezvoltare, merg împreună cu Biserica nou-testamentară. Tot ceea ce a descoperit Dumnezeu, trebuie să ne fie descoperit nouă prin același Duh. N-avem nevoie de niște oameni deștepți, avem nevoie de descoperire, de niște oameni deschiși față de Dumnezeu, care nu vor să învețe pe alți oameni, ci vor să fie învățați de Dumnezeu. Am putea intra în multe detalii.
De ce avem nevoie cu adevărat? De smerenie care este ușa de intrare spre Cuvântul lui Dumnezeu.
Sunt mai multe locuri din Scriptură, pe care aș vrea să le amintesc. Noi avem minunatele cuvinte din Isaia 35.8: „Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească”. Spuneți: „Amin”! Chiar și oamenii fără minte, cei care sunt convinși că ei nu știu multe sau chiar că nu știu nimic, aceștia nu se vor rătăci pe această Cale. Ei doar trebuie să pășească pe această Cale, să meargă pe ea.
Apoi ne întoarcem la toate celelalte versete biblice minunate, care arată că Dumnezeu a trimis pe prorocul Lui, ca să-I pregătească calea și că el a pregătit calea pentru ca slava lui Dumnezeu să poată fi descoperită. Noi vedem că totul a fost călăuzit minunat de Dumnezeu. Puteți citi Matei 3.3: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările”.
Să cuprindem despre ce este vorba. Sunt căi minunate, pe care Dumnezeu își călăuzește poporul Său. În întregime (la singular vorbit) este calea mântuirii, este calea originală de la început, este calea pe care Dumnezeu merge cu Biserica Lui și a existat doar Unul care a putut spune: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Există doar Unul singur pe care Îl avem în fața ochilor noștri, care ne-a răscumpărat, pe care L-am urmat, pentru ca și noi să putem spune: „Nu voia mea, ci voia Ta să se împlinească”. Și așa cum am spus, rânduiala divină trebuie să fie restituită în noi toți, oriunde am fi, fie că suntem acasă, fie aici.
Și aceasta de abia am curajul s-o repet - dar aceste urechi au auzit multe lucruri - chiar și propoziția: „Acolo voi aveți ceva de spus, arătând spre casa lui Dumnezeu, dar aici eu am ceva de spus”. Nu, nu! Dumnezeu are peste tot ceva de spus - și aici și acolo. Dacă Dumnezeu nu are de spus și aici și acolo, atunci ceva nu este corect.
Și aceasta trebuie s-o spunem odată clar: o femeie care se sustrage supunerii bărbatului ei, atunci cu adevărat, ea se supune dușmanului și acesta devine capul ei. O femeie are nevoie de un cap, și dacă ea îl respinge pe bărbatul ei ca fiind capul ei, atunci dușmanul va umplea locul liber și în acea clipă totul va merge pe dos. Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască har. Eu poate, nici n-ar fi trebuit să spun acest lucru, pentru că fratele Branham în predicile lui l-a spus deja. De ce să-mi stric eu prietenia cu oamenii? Nici nu trebuie s-o fac și totuși - nu-i așa frate Kupfer? - trebuie să fie spus.
Fie ca Dumnezeu să fie cu noi în acest an, încă de la început și fie ca teama față de Cuvântul Lui să fie în noi toți, ca El cu adevărat Să-și poată descoperi prezența Lui în mijlocul nostru. Noi cu El și unii cu alții, să fim atât de legați în Cuvântul lui Dumnezeu, în Duhul lui Dumnezeu, și în dragostea lui Dumnezeu, în așa fel ca apoi cu noi și în noi toți să se poată împlini ceea ce este scris în Evrei. Mai citesc acum, Evrei 3.7-8: „De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui”. Nu ca să judecăm, dar noi vă întrebăm: glasul Lui este ascultat în toate bisericile și adunările libere? Cine are ceva de zis în toate adunările carismatice? Unde este Planul lui Dumnezeu? Unde sunt planurile oamenilor? Dumnezeu are un plan de mântuire cu Biserica Lui și pe toți ceilalți îi lasă să meargă pe căile lor proprii. Dar ție și mie, El nu ne permite nicio cale proprie și nicio voie proprie. Domnul vrea ca doar El singur să ne stăpânească.
Noi spunem liber și deschis: noi suntem aceia care în acest timp auzim Cuvântul Duhului Sfânt și care am primit Cuvântul descoperit prin Duhul Sfânt. Cuvântul, ca literă, îl au toți, dar numai cei care aparțin de Biserica Mireasă au Cuvântul pentru acest ceas, descoperit prin Duhul Sfânt, au făgăduințele și pe deasupra tot ce aparține de ele. Lor le-au fost descoperite, prin Duhul Sfânt. De aceea este avertizarea din v. 8: „nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie”. Deci nu vă împietriți inima și nu vă împotriviți, ci primiți și acceptați Cuvântul, și atunci Dumnezeu vă dăruiește har ca să-L puteți și trăi.
Voi observați că aici este scris, în v. 10: „De aceea, M-am dezgustat de neamul acesta, și am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!” așa că în v. 11, scrie: „Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Apoi urmează avertizarea adresată nouă, din v. 12: „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu”. Avertizarea, că ceea ce s-a întâmplat cu Israelul să nu se repete cu noi, trebuie s-o luăm în serios.
Eu cred că toți aceia cărora le-a fost descoperit Cuvântul, prin Duhul Sfânt, vor înainta prin credință și ascultare. Necredința și neascultarea nu mai au nimic de-a face cu noi, ci noi putem fi în legătură cu Dumnezeu, în inima noastră, prin har. Gândiți-vă la cuvântul har așa cum l-am accentuat la început. La începutul fiecărei epistole și la sfârșitul ei, avem cuvântul „har”. Noi am primit har înaintea lui Dumnezeu. El ne-a lăsat ca, prin harul Lui, să cunoaștem căile Sale și noi putem umbla pe căile Lui, prin ascultarea de credință. Și acest Dumnezeu care ne-a călăuzit și ne-a adus până în acest loc, va desăvârși lucrarea Lui cu noi toți, prin har.
Eu sunt cu adevărat convins că toți aceia care primesc acum, cu adevărat, Cuvântul descoperit prin Duhul Sfânt, aparțin de Biserica Mireasă. Nouă ne este tot mai clar că, indiferent unde am citi, Duhul Sfânt ne dăruiește claritate, Duhul Sfânt ne călăuzește în tot adevărul.
Fie ca toți frații noștri, care propovăduiesc în toate popoarele, limbile și în toate națiunile, să fie binecuvântați de la un capăt al pământului la celălalt. Și fie ca nicio învățătură străină, niciun duh străin, nimic străin să nu mai existe în Biserica chemată afară. Fie ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul nostru, El să vorbească cu noi, El să lucreze și fie ca voia Lui să se împlinească, prin har. Câți sunt de acord cu aceasta? [Biserica ridică mâinile]. Voia Lui să se împlinească, cu adevărat prin har. Eu v-o spun că se va împlini.
Domnul Dumnezeu, își va desăvârși lucrarea Lui și El va avea o Biserică desăvârșită, fără pată, fără zbârcitură, spălată în sângele Mielului, sfințită în Cuvântul lui Dumnezeu, pecetluită cu Duhul Sfânt, până în ziua răscumpărării trupului nostru. Dumnezeul nostru face o lucrare desăvârșită. El care și-a dus la încheiere lucrarea Lui de creație, își va încheia și lucrarea Lui de răscumpărare din acest timp, cu noi toți. Noi Îl credem pe Dumnezeu, ne încredem în El și știm că El va face totul bine, prin puterea sângelui Său, prin puterea Cuvântului și a Duhului Său.
El va desăvârși totul într-un mod minunat și Își va încheia lucrarea Lui, în Biserica Sa. Se va fi meritat ca mesajul divin - ca o ultimă chemare - să-l fi dus pe întreg pământul. Se va fi meritat să-L credem pe Domnul. Se va fi meritat să părăsim toate căile și gândurile proprii, toate învățăturile noastre proprii, să le părăsim, să lăsăm totul în urma noastră, și să facem un început nou cu Dumnezeu.
Închipuiți-vă odată că noi ne-am aduna aici și fiecare și-ar aduce cu el învățăturile lui vechi și convingerile proprii. Ce ar fi aceasta? Ar fi o încurcătură fără seamăn. Dar Dumnezeu spune: „Eu fac totul nou, Eu Mă descopăr vouă din nou, Eu vă dăruiesc un legământ nou, o inimă nouă, un duh nou”. Până astăzi noi am trăit aceasta, în toți acești ani, într-un mod minunat și, o vom mai trăi într-o măsură mai mare, prin har. El ne călăuzește până când vom vedea ceea ce am crezut, până când aceste trupuri muritoare vor fi schimbate și noi vom fi luați în slavă la El.
Lui, Atotputernicului Dumnezeu - care Își aduce acum la desăvârșire Planul Lui de mântuire de care noi avem parte directă - Lui, îi aducem cinste astăzi, pentru totdeauna și în vecii vecilor.
Noi cu siguranță putem spune: Dumnezeu a făcut lucruri mari în viața noastră. Noi putem cânta: „Tu mi Te-ai descoperit mie”, putem spune: „Tu ai vorbit cu noi, și pentru noi totul a devenit realitate”. Dumnezeului credincios Îi aducem cinste în Numele sfânt a lui Isus. Amin.
Ne ridicăm în picioare pentru rugăciune. Rugăm pe cele două surori ale noastre să ne cânte o cântare și apoi ne vom ruga pentru toți aceia care au nevoie de rugăciune și care vor să-și dedice viețile lor Domnului, ca noi pur și simplu, să aducem înaintea Feței lui Dumnezeu toate rugăciunile, prin credință, cu convingerea că El ne-a ascultat deja. Și aici credința noastră este ancorată în făgăduințele lui Dumnezeu. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru har, pentru credință, pentru Cuvânt, pentru răscumpărare. Astăzi vrem cu adevărat să-I mulțumim pentru totul.
Dar, vă rog să fiți atenți ca nimeni să nu strige prea tare în adunare, pentru ca toți să se poată ruga liniștiți, ca rugăciunea să fie în armonie. Nimeni să nu strige prea tare pentru că atunci deranjează. Dacă se întâmplă așa, vecinul să-l tragă imediat de mânecă și să-i spună: „Nu mai fă așa frate, căci prin asta deranjezi pe alții!” Și în rugăciune, ca și la propovăduire, trebuie să fie o armonie. Dacă este ceva care deranjează, atunci nu mai funcționează. Duhul Sfânt este atât de sensibil! Totul trebuie să fie adus înaintea lui Dumnezeu în sfințenie și armonie. Eu sunt sigur că voi ați înțeles acest lucru. Eu am un principiu: „Cine este drept în inima lui, va înțelege totul corect”.
[Se cântă cântarea „Să-L urmăm pe Domnul”] Amin. Și pentru aceasta, Domnul să ne dăruiască har! Primiți-o pur și simplu! Acceptați-o! Dumnezeu, ne-a dăruit-o prin har,! Viața Lui este în noi și nu mai trebuie să ne forțăm pentru aceasta.
Așa cum am spus-o noi deseori, viața veșnică care a fost în Sângele divin al Fiului lui Dumnezeu, este în întreaga Gloată răscumpărată, prin Sânge. Prin aceasta, noi am primit dreptul să devenim fii și fiice ale lui Dumnezeu, prin har. Am fost născuți din nou la o nădejde vie, prin puterea învierii lui Isus Hristos din morți. Aveți această nădejde în voi? Spuneți „Amin!” Eu sunt convins că noi, prin credință, mergem acasă mai întăriți la acest sfârșit de săptămână, că Dumnezeu va avea calea Lui cu noi toți.
Haideți să ne rugăm unii pentru alții, să ținem de legătura dragostei divine și să-L urmăm pe Domnul prin credință, așa cum am auzit în această cântare, să-L urmăm și să ne încredem în El și aceasta va conduce spre biruință și noi o vom vedea.
Dacă sunt aici, în mijlocul nostru, frați și surori, care au nevoie de rugăciune, noi suntem aici ca să ne rugăm cu voi și pentru voi. Aceasta aparține pe deasupra. Așa cum am spus și ieri, Domnul nostru nu numai că i-a învățat, ci le-a iertat păcatele oamenilor, i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a eliberat pe cei legați. În fiecare adunare s-au întâmplat lucrări supranaturale ale lui Dumnezeu. Noi vrem să ne întoarcem acolo și apoi vrem să vedem împlinirea făgăduințelor Lui, prin har.
Câți dintre voi au fost întăriți și au fost umpluți cu un nou curaj? Pentru că noi știm că Dumnezeu întărește lucrarea Lui.
Ne mai aplecăm capetele și eu doresc să vă întreb: cine mai vrea să fie inclus în această rugăciune? Rugăciunea poate face minuni! Dacă noi o credem, se întâmplă și Dumnezeu va răspunde. Mai avem aici unii care vor să-și dedice viețile lor în întregime Domnului? Ridicați scurt mâna. Mai avem și pe alții care au necazuri cu bolile? Ridicați-vă mâna. Amin. Amin. Mulțumesc! Mai are cineva necazuri cu ceva ce îl leagă, băutura sau alcoolul sau fumatul, orice ar fi? Noi o aducem înaintea Domnului și El îi eliberează pe cei legați. Noi am căpătat o răscumpărare deplină în Sângele Mielului. Nu vă rușinați! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne ajute pe toți și să ne binecuvânteze pe toți! Mai avem și alte cereri de rugăciune care nu au fost amintite? Atunci le vom aduce înaintea Domnului. Să ne rugăm împreună.
O, Tu, mare Dumnezeu, noi împreună am auzit Cuvântul Tău, noi am părăsit căile și gândurile noaste proprii, am pășit pe calea mântuirii. Și pe această cale putem să umblăm prin ascultare de credință.
Iubite Domn, Tu ai pus indicatoare pe această cale, ne-ai dăruit har să fim atenți la aceste semne, Tu ne-ai lăsat scris: „aceasta este Calea, mergeți pe ea! Uitați-vă în urmă pe drumul pe care au mers părinții voștri, întoarceți-vă înapoi pe aceeași Cale!”
Iubite Domn, Îți mulțumim că sfârșitul va fi asemenea începutului, Îți mulțumim pentru prezența Ta, Îți mulțumim că ești aici și-Ți confirmi Cuvântul Tău, că îi vindeci pe cei bolnavi, că îi eliberezi pe cei legați, că îi ierți pe cei păcătoși.
Iubite Domn, fă ca o bucurie să izbucnească, o bucurie de biruință pentru că Tu ai făcut lucruri mari cu noi. Lăudat și cinstit să fie Numele Tău minunat! Noi credem că Tu Ți-ai confirmat Cuvântul Tău.
Iubite Domn, ridică-Ți tu Fața Ta peste noi toți, dă-ne pacea și binecuvântarea Ta. Binecuvântează, într-un mod deosebit pe toți frații slujitori, în toate popoarele, limbile și națiunile. Grăbește lucrarea Ta, desăvârșește-o și vino în curând, Doamne Isuse!
Iubite Domn, pretind aici fiecare suflet care a auzit Cuvântul din gura mea și îl crede, ca ei toți să fie prezenți când Tu îi vei chema pe ai Tăi!
Iubite Domn, dăruiește credință, ascultare și fii cu noi cu toți! Dăruiește descoperire la fiecare pas, la fiecare Cuvânt. Noi Îți mulțumim că chivotul legământului este deschis, că Cuvântul Tău este descoperit și că Tu vorbești din cer cu noi și ne descoperi fiecare Cuvânt. Binecuvântează Biserica Ta de pe întreg pământul. Fii Tu cu noi, cu toți, binecuvântează noul an într-un mod deosebit, cum n-a mai fost niciodată înainte.
Lasă să se întâmple lucruri mari și, dacă e posibil, lasă să se întâmple, spre cinstea Numelui Tău, lucruri care n-au fost niciodată. Și pentru aceasta noi avem o făgăduință. Tu ești un Dumnezeu mare, un Dumnezeu credincios și ai devenit Tatăl nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Ție, Atotputernicului Dumnezeu, Îți aparține cinstea, lauda și închinarea acum și în vecii vecilor. Aleluia. Și tot poporul să spună „Aleluia”. Tot poporul să spună „Amin” Aleluia!
[Se cântă cântarea „Îl iubesc”, în limba germană și limba engleză...] Să spunem cu toții: „Amin!”
Acum îl rog pe fratele Schmidt să spună câteva cuvinte, să transmită saluturile și să facă rugăciunea de încheiere. [...] Amin.
