Predica din Krefeld - 5 martie 2006

Laudă şi mulţumiri Domnului. Aceasta este decizia din inimile noastre: să avem răbdare şi să umblăm pe calea îngustă până la sfârşit, până vom ajunge la destinaţie. Ce face Domnul este bine făcut, şi dacă El a început să lucreze în noi, El va şi isprăvi. El îi cheamă afară pe ai Săi. Noi ne aflăm în timpul pregătirii. N-am ajuns încă la starea la care ne doreşte Domnul, dar nici nu mai suntem cum am fost odată. Avem în urma noastră ani în care am crescut în harul lui Dumnezeu, în învăţătură. Astăzi trebuie să vă transmit saluturi din Cipru. Am fost în Cipru, în Larnaka, Nikosia, Lememos. Şi despre aceste adunări mici, aproape ca nişte adunări de casă, aş vrea să vă relatez numai ceea ce a fost cel mai bine. La ultima adunare a venit o familie…femeia vorbea bine limba engleză… ea citise deja nişte broşuri de la noi, şi femeia aceasta a spus: „Doamne, fă Tu ca omul care a scris broşurile acestea să vină încă odată la noi în ţară, pe insula noastră, să vină la noi. Pentru că atunci, eu şi casa mea vom fi mântuiţi.” Ştiţi ce s-a întâmplat? După adunare, femeia aceasta a venit cu întreaga familie (patru copii) în faţă, au îngenuncheat, toţi au îngenuncheat şi ne-am rugat. Prezenţa lui Dumnezeu a fost aşa de puternică încât se putea simţi şi se putea trăi. A fost foarte frumos. Avem apoi salutări din Nairobi, din Italia de la fratele Etienne, de la fratele Manfred din Chile. Ştiţi cu toţii că suntem în legătură cu mulţi oameni de pe pământ, şi ne bucurăm că Cuvântul lui Dumnezeu aleargă şi împlineşte scopul pentru care a fost trimis.