Evanghelia

Sfaturi frățești

Sfatul fratesc de la Bucuresti din 08 iunie 1991

Data
8 iunie 1991
Vorbitor
Ewald Frank
Descarcă
PDFDOC

București – sâmbătă, 8 iunie 1991

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi. Cred că Dumnezeu v-a adus aici pentru un scop deosebit. Dacă noi suntem slujitori adevărați ai lui Dumnezeu, nimic nu are loc la voia întâmplării, ci este un scop legat de această întâlnire.

Așa cum am spus în întâlnirea de astăzi, sunt zile deosebite în viața noastră cu Dumnezeu. Dacă ne uităm în istoria lui Israel au fost zile deosebite. Dacă ne uităm în viața lui Avraam au fost zile deosebite, cu anumite experiențe pe care le-a avut cu Dumnezeu. Mă gândesc că, dacă vă uitați în viețile voastre și voi puteți arăta anumite experiențe deosebite. Și eu, dacă mă uit în viața mea, pot să văd astfel de zile, cu experiențe care înseamnă ceva deosebit pentru mine.

Știți, când l-am cunoscut personal pe fratele Branham și de fiecare dată când mă gândesc la el, inima mea este atinsă în mod deosebit. Când a murit, am plâns foarte mult. Eu am stat lângă mormânt, am văzut când a fost pus în pământ sicriul. Inima mea a fost sfâșiată de durere. Am plâns până n-am mai avut lacrimi și I-am spus lui Dumnezeu: „Doamne dacă acest om ar putea reveni la viață, eu aș vrea să fiu înmormântat în locul lui”. Am cunoscut slujba lui și am știut că această slujbă este necesară, ca să aducă la desăvârșire Biserica Mireasă a lui Isus Hristos. L-am cunoscut ca evanghelist, dar și ca proroc.

Acum să trecem la câteva lucruri pe care doresc să le spun în seara aceasta. Aș vrea să spun următoarele: când Pavel a scris fraților care slujeau, s-a adresat într-un mod deosebit lui Timotei, la fel lui Tit și lui Filimon. Ei erau conlucrători cu el în Împărăția lui Dumnezeu.

Dacă vreți să știți ce vă spune un apostol, citiți epistolele lui Pavel către Timotei, către Tit, către Filimon și atunci eu nu trebuie să vă mai spun nimic altceva. Acolo găsiți totul, dacă sunteți niște slujitori ai lui Dumnezeu. Citiți aceste epistole în duh de rugăciune și spuneți: „Doamne, ce vrei să-mi spui mie din aceste lucruri?”

Nu este important doar să fii chemat la slujbă, ci este foarte important să-ți cunoști locul și chemarea. Nu ca unul să ia locul altuia, ci fiecare să-și găsească locul lui, fie în biserica locală, fie în slujba evanghelistică, sau în slujba de învățător, sau în legătură cu Cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Nu încercați să imitați un alt frate. Fiți ceea ce sunteți. Rămâneți la chemarea voastră și nu spuneți: „Eu aș vrea să fiu ca acel frate”. Nu copiați pe altul, ci fiți ceea ce sunteți. Dumnezeu v-a chemat la o slujbă, dar întotdeauna pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Dacă un frate are o slujbă care distruge, el nu este chemat de Dumnezeu. Dacă are o slujbă ca să divizeze, nu este chemat de Dumnezeu. Dacă el produce probleme, nu este chemat de Dumnezeu. Un om chemat de Dumnezeu va lucra întotdeauna spre unitatea Trupului lui Isus Hristos. El nu se va ocupa cu ceva special, ci va vesti tot planul lui Dumnezeu.

Sunt diferite slujbe, diferite chemări, diferite daruri în Trupul lui Hristos. Fratele Branham a avut două slujbe deosebite: a avut o slujbă evanghelistică și o slujbă profetică. Și aș vrea să vorbesc puțin despre această slujbă profetică. Pentru că am auzit toate predicile lui și l-am cunoscut în mod personal, cunosc mărturiile lui despre chemarea directă pe care a avut-o și experiențele supranaturale.

Eu nu o spun numai ca să spun ceva sau să vă impresionez, dar cred că nu a existat om pe fața pământului care să fi luat în mod atât de în serios slujba fratelui Branham așa cum o fac eu; care a cercetat Scripturile așa cum am făcut-o eu; care a luat tot ce a spus el și le-a pus apoi în Biblie, ca să arate că Dumnezeu a spus aceste lucruri din Biblie.

De exemplu, când Îngerul Domnului a venit la el, în mai 1946 - am două mărturii ale lui în care el, personal, vorbește despre această experiență -el spune că pe la ora 11 noaptea, o lumină supranaturală a pătruns prin tavan, în cameră. El s-a gândit că nimeni nu poate avea o lumină așa de strălucitoare, care se mărea din ce în ce mai mult. S-a uitat și deodată a apărut un chip și îl descrie pe Îngerul Domnului care a coborât în acea lumină. Picioarele lui au atins podeaua și l-a auzit pășind pe podea. Fratele Branham îi descrie statura, greutatea, felul cum arăta... Și [Îngerul] i-a spus: „Eu sunt trimis din prezența Celui Atotputernic ca să-ți dau însărcinarea ta”.

Ceea ce mulți nu știu este că Îngerul Domnului i-a explicat slujba. El a început cu referințe biblice, a început cu Ioan cap. 1. Îngerul i-a explicat fratelui Branham că aceeași slujbă care a avut-o Isus Hristos, se va repeta acum în Biserica dintre Neamuri, așa cum a fost dată evreilor și samaritenilor pe vremea lui Isus. Apoi Îngerul i-a explicat că acesta a fost semnul deosebit al lui Mesia, semnul profetic, pentru că Moise a spus: „Domnul Dumnezeul tău, îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un proroc ca mine” [Deut. 18:15].

Îngerul i-a explicat ce s-a întâmplat în Ioan cap. 1, când Filip l-a chemat pe Natanael. Isus trebuia să fie un proroc, era semnul unui proroc. El a spus: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. Natanael a spus: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!”. Apoi Îngerul a continuat și i-a explicat cum a fost întâlnirea cu samariteanca de la fântână, când Isus a spus: „cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat”. Femeia a spus: „văd că ești proroc... Știu... că are să vină Mesia; când va veni El, are să ne spună toate lucrurile” Și el a spus: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela” [Ioan 4:18-25]. Deci, Îngerul i-a explicat slujba; și în acest punct se separă duhurile.

Îi cunosc pe toți marii evangheliști, pe Oral Roberts îl cunosc personal, pe Tommy Hicks îl cunosc personal, pe Tommy Osborn îl cunosc personal. Toți îl respectă pe fratele Branham, dar nu au putut așeza această slujbă divină. Ei a știut că a fost deosebită, dar nu au posibilitatea s-o așeze în Scriptură pentru că nu au verificat niciodată mărturia fratelui Branham și nu au cercetat Scripturile.

V-am spus că Îngerul Domnului a explicat această slujbă și a spus că acesta este ultimul semn dat Bisericii dintre neamuri. Știți ceva? Când Isus a vindecat bolnavii, n-a fost nicio problemă, când a înviat morții, n-a fost nicio problemă, când i-a curățat pe leproși, nicio problemă. Când a apărut problema? Când i-a spus lui Petru: „du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; deschide-i gura și vei găsi în ea o rublă pe care ia-o și dă-le-o lor, pentru Mine și pentru tine” [Mat. 17:27]. Când a spus celor doi ucenici: „când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra, și spuneți stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: ‚Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?’»” [Luca 22:10-11]. Când a spus ucenicilor: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine” [Mat. 21:2]. Era slujba profetică, când cărturarii au spus: „Ceva nu este în regulă. El este în legătură cu Belzebub”.

A fost la fel și în generația noastră. A fost o linie care desparte, pentru că nu era posibil ca fratele Branham să facă asta; Dumnezeu era Cel care o făcea. Dar oamenii nu au înțeles-o.

Aceea a fost slujba infailibilă. Nu a fost nici măcar o dată când acest dar al descoperirii să fie în acțiune și să fie măcar o greșeală, niciodată! Pentru că el vedea într-o vedenie și Îngerul Domnului stătea la dreapta lui la circa o jumătate de metru distanță. Când începea serviciul de vindecare, cu darul deosebit al descoperirii, el nu putea să înceapă până nu venea Îngerul Domnului. Și el a spus: „În ziua judecății veți afla că Îngerul Domnului nu a stat la mai mult de o jumătate de metru distanță de mine”.

El a avut o slujbă deosebită. Această slujbă era infailibilă. Dar trebuie să vă mai spun ceva: când este vorba de Apocalipsa, când este vorba de învățături, el a mers din lumină în lumină și din descoperire în descoperire. Eu cunosc toate predicile foarte bine. Într-o predică pe care a ținut-o el despre prima pecete, a spus: „Duhul Sfânt călărea pe calul alb”. Când au fost descoperite pecețile, a spus: „este Antihristul”. Deci, și el a crescut pe măsură ce venea descoperirea spirituală. Eu sper că înțelegeți aceasta.

Pentru că traduc predicile lui, eu am văzut, de asemenea, unele diferențe și înțeleg cum a crescut el în slujbă. Dar aceasta nu micșorează cu nimic slujba lui. El a fost un om trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu, la poporul lui Dumnezeu, pentru acest timp.

Ceea ce vreau să subliniez este aceasta: nu scoateți afirmații din context. Nu critic, doar spun aceasta, pentru că de multe ori inima mea este zdrobită. Pentru simplul fapt că un frate din America, doar pentru că ei vin din America pot spune tot ce vor și după aceea să spună: „Fratele Branham a spus”. Și toți oamenii cred, pentru că este ca un fel de autoritate.

Slujba mea este aceasta: orice a predicat fratele Branham, a venit din acest Cuvânt și ne-a dus înapoi în acest Cuvânt. Niciodată nu ne va scoate din Cuvântul lui Dumnezeu.

Odată, un frate a venit la fratele Branham și i-a spus: „Dacă se vor deschide cele șapte peceți, Dumnezeu va descoperi lucruri care nici măcar nu sunt scrise în Scriptură”. Și Duhul lui Dumnezeu i-a vorbit fratelui Branham și i-a spus: „Acest om îți întinde o cursă. Pentru că orice descoperă Dumnezeu, trebuie să fie în Scripturi. Dacă nu este în Scripturi, nu este de la Dumnezeu”. Acest lucru este foarte important. Și vă spun și de ce.

Poate nu în această țară, dar peste tot în lume, frații au vorbit despre „șapte tunete”. Unul predică ceva și numește aceasta „șapte tunete”, altul altceva, multe lucruri diferite. Și fiecare le numește „descoperirea celor șapte tunete”. Și fratele Branham însuși a folosit terminologia „șapte tunete” de peste treizeci de ori. Eu am scris toate afirmațiile lui în engleză și în germană, deci știu ce a spus. Dar acești frați nu procedează corect. Ei nu înțeleg.

Voi sunteți prietenii mei, voi sunteți frații mei în Hristos și voi aveți o responsabilitate, de aceea împărtășesc cu voi ce am în inima mea. Nu sunt aici să vă învăț; Biblia spune că „Toți vor fi învățați de Dumnezeu”. Eu sunt doar un frate între frați și nu fac decât să împărtășesc aceste lucruri cu voi, pentru ca voi să rămâneți în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu părăsiți niciodată Scriptura! Dacă părăsiți Scriptura, Dumnezeu vă părăsește pe voi, pentru că Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Și dacă voi sunteți în Dumnezeu, voi sunteți în Cuvânt. Dacă nu sunteți în Cuvânt, voi nu sunteți în Dumnezeu. Isus a spus: „dacă rămân în voi cuvintele Mele…” [Ioan 15:7]. Cuvântul trebuie să rămână în noi, trebuie să devenim o parte a Cuvântului lui Dumnezeu.

Când fratele Branham a avut o vedenie despre arătarea celor șapte îngeri, a numit-o „descoperirea celor șapte tunete”. Am fost cu fratele Branham în decembrie 1962, am vorbit cu el, am fost în aceeași mașină cu el, de fapt, el conducea mașina și eu stăteam în partea dreaptă și doi frați stăteau în spate. Vorbeam despre diferite lucruri. Mi-a spus în mod personal, că se va muta de la Jeffersonville la Tucson, la începutul anului 1963. Mi-a spus că Dumnezeu i-a arătat cu mulți ani în urmă într-o viziune, cum drumul din fața casei lui va fi lărgit și se va scoate gardul - când vor veni cu buldozerele pe strada aceea unde era casa lui, ca să lărgească strada, atunci va fi timpul când el trebuie să se mute de la Jeffersonville la Tucson. Eu am văzut-o cu ochii mei, am văzut buldozerele, am văzut cum gardul a fost dat deoparte. Și fratele Branham s-a referit la aceasta și a spus: „La începutul anului trebuie să plecăm”.

Pe 22 decembrie 1962, la numai câteva zile după ce am fost cu el, a avut o viziune: s-a văzut singur pe munte la nord-vest de Tucson, Arizona și a văzut șapte îngeri coborând într-un nor supranatural ca o lumină. Și când sa întâmplat aceasta a auzit șapte detonații; de fapt o detonație în șapte faze și a numit-o „cele șapte tunete”. El a mai spus: „Lucrul legat de aceste șapte tunete a fost așa de puternic încât și revista Life și altele au scris despre aceasta”.

Mulți frați înțeleg greșit acest lucru. Când fratele Branham vorbește despre cele șapte tunete, ei citesc Apocalipsa 10 și apoi spun: „Hristos a venit, cele șapte tunete au avut loc deja …” și fac învățături una după alta, fără să înțeleagă ce a vrut să spună fratele Branham de fapt.

Un exemplu: dacă citiți Apocalipsa 10:7, acest verset este scris la singular, nu la plural: „… în zilele în care îngerul va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu” – nu tainele Cuvântului! Citim Apocalipsa 10:7: „ci, că în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu” – nu tainele – „taina lui Dumnezeu…”. Taina lui Dumnezeu se va sfârși. Și care este taina lui Dumnezeu? Pavel scrie: „…mare este taina evlaviei, Dumnezeu S-a arătat în trup” [1 Tim. 3:16]. Atunci, chiar și evreii vor vedea și vor înțelege că Isus Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită și atunci „își vor întoarce privirile spre Acela, pe care L-au străpuns” [Zah. 12:10].

Dacă ascultați predicile fratelui Branham, când el a vorbit de Apocalipsa 10:7, a folosit întotdeauna pluralul. Numai dacă citiți Scriptura găsiți singularul. Dacă el a vorbit sau a predicat, întotdeauna a folosit pluralul. De ce? Pentru că el era mesagerul al șaptelea al Bisericii și prin slujba lui toate tainele din Cuvântul lui Dumnezeu trebuiau încheiate, de la Geneza la Apocalipsa, tot ceea ce fusese ascuns a fost făcut cunoscut și descoperit.

Așa că noi trebuie să înțelegem în ce fel a folosit el Scripturile și trebuie să știm exact ce a vrut el să spună.

Dacă frații folosesc greșit afirmațiile lui... în mod deosebit una din afirmații care mă rănește foarte mult; se găsește în „Pecetea întâi”. Acolo fratele Branham afirmă: „Conform Apocalipsa 10, Îngerul va coborî pe pământ în timpul celui de-al șaptelea mesager al Bisericii”. Din această afirmație frații au făcut învățătura că „Isus Hristos a venit deja. El a pus deja picioarele pe pământ și pe mare”. Dar eu pot să vă arăt din Biblie, din Apocalipsa 10:6 și din Daniel 12, că din momentul când Îngerul legământului vine jos, vor fi exact trei ani și jumătate până la sfârșit.

Vreau să fiți atenți la două versete. Citim Apocalipsa 10:5-6: „Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă”.

Țineți minte ceea ce tocmai s-a citit. Îngerul coboară, pune un picior pe mare și unul pe uscat, ridică mâna dreaptă spre cer și jură pe Cel ce este viu în vecii vecilor.

Să citim Daniel cap. 12, unde veți găsi aceleași cuvinte, dar veți găsiți și timpul care va fi dat pentru această întâmplare. Citim Daniel 12:6-7: „Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: «Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?» Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că va mai fi o vreme, două vremi și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot”. Amin! Amin!

Aveți Vechiul Testament, aveți și mărturia din Noul Testament. În Vechiul Testament îngerul a ridicat ambele mâini, în Noul Testament numai o mână, pentru că în cealaltă avea cartea deschisă, fiindcă era după deschiderea celor șapte peceți. Slavă lui Dumnezeu! Acesta este adevărul.

Dar acești frați mă acuză; ei spun: „Fratele Frank duce totul în Biblie”. Sunt bucuros că mă acuză de aceasta. Este o acuzație foarte bună. Eu trebuie să duc totul în Biblie.

Știți, am avut câteva experiențe cu Domnul. Dar pentru mine Cuvântul lui Dumnezeu este cel mai important. Dar o experiență este, de asemenea, foarte importantă pentru mine. Când am fost întrebat pentru prima dată în viața mea despre descoperirea celor șapte tunete, eram în Marsilia, Franța împreună cu fratele Barillier. Și după adunare a venit un frate și m-a întrebat despre taina celor șapte tunete. A trebuit să spun: „Nu știu”. Dar am fost trist în inima mea și m-am dus pe drumul meu. În dimineața următoare Domnul a vorbit cu voce puternică: „Robul Meu, ridică-te și citește 2 Timotei 4!” Era iarnă, camera nu era încălzită și m-am gândit un moment să mă îmbrac puțin și Domnul a vorbit a două oară, cu voce mult mai puternică: „Robul Meu ridică-te și citește 2 Timotei 4!” M-am ridicat în picioare, am deschis Biblia, am citit versetele de la 1 la 5. Cunoașteți cu toții 2 Timotei 4. Vers. 2 este un verset deosebit, vers. 3 la fel, de fapt fiecare verset este deosebit.

Citim v. 1-3: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor”.

Am citit o dată și am început din nou cu vers. 1. Când am ajuns la vers. 2, am pus Biblia jos și mi-am ridicat mâinile în sus. Am spus: „Domnul meu, așa de sigur cum Tu mi-ai vorbit acum, nimeni nu va predica vreodată cele șapte tunete, pentru că ele nu sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi suntem chemați să predicăm Cuvântul, dar cele șapte tunete nu sunt scrise în Cuvânt, de aceea nu le vom predica niciodată!”. Dumnezeu o va face la momentul potrivit. Dacă un înger ar veni din cer și mi-ar spune: „Acestea sunt cele șapte tunete”, i-aș spune: „Mergi înapoi de unde ai venit!” Și vă spun de ce.

Vă mai dau două versete. Apocalipsa 1:1-3: „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”

Noi trebuie să predicăm și să credem ceea ce este scris aici, nu lucruri care nu sunt scrise aici. Cum să le cunosc? Cum să le predic? Dumnezeu o va face când va veni timpul. Va fi o surpriză mare. Noi nu trebuie să facem speculații, ci trebuie doar să umblăm smeriți cu Domnul și să așteptăm până vine timpul. Fie că este pentru Biserică, fie că este pentru Israel, fie că este vorba despre ambele, nu este treaba mea. Dumnezeu știe și eu sunt gata să accept tot ce face El.

În Apocalipsa 22 – toți cunoaștem bine Scripturile – scrie: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta” (vers. 18). Nu este absolut nicio posibilitate să adaugi ceva la Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pe care trebuie să-l predicăm noi.

Deci, dacă frații spun: „Isus a venit deja ca Îngerul Legământului și nu mai este timp...”. Timpul este încă în desfășurare, noi încă mai predicăm și Biblia spune, Isus Însuși o spune în Matei 24.14: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul”.

Iubiți frați, slujba fratelui Branham a avut un scop extraordinar: să ne aducă înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ca să ne facă niște fanatici, nu ca să ne facă specialiști în anumite învățături, ci să predicăm tot planul lui Dumnezeu, în lumina care ne-a fost descoperită prin slujba profetică. Fiecare frate care caută ceva special și crede că are o descoperire deosebită, va aduce despărțiri și nu va fi niciodată o slujbă binecuvântată.

Cred că înțelegeți acest comentariu, dar prima dată când a vorbit un om despre șapte tunete, a fost un negru din India. A venit în New York și a vorbit cu un alt frate din New York, care era și el negru. Nu sunt rasist, doar vă spun acest lucru ca să știți ce este în spatele acestor lucruri. În momentul în care acest frate din New York mi-a spus în Krefeld: „Aceasta este o descoperire pe care Dumnezeu n-a dat-o europenilor. Aceasta este o descoperire specială pe care Dumnezeu a dat-o negrilor”, în momentul acela el a adus probleme rasiale în tablou. Eu am știut chiar atunci că nu este Duhul lui Dumnezeu, că este un duh rasial, dar niciodată Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, m-am împotrivit lui; și oricine predică așa ceva, fie alb, fie negru, pentru mine, aceste lucruri sunt greșite. Și frații din America mă numesc: „germanul încăpățânat”. Dar nu despre aceasta este vorba; eu sunt legat de Cuvântul lui Dumnezeu!

Când este vorba de Împărăția lui Dumnezeu, de Biserica Dumnezeului Celui viu, Domnul Își ia oameni din toate națiunile, de pe toată fața pământului, nu dintr-o națiune. Dar noi suntem legați de Cuvântul lui Dumnezeu și eu nu aș predica niciodată decât dacă pot predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu dintr-un singur loc, ci trebuie să fie mereu două sau trei locuri, ca să putem verifica foarte bine ceea ce este spus în Scriptură.

Dacă luați numai dintr-un singur loc, așa cum fac trinitarienii, ei iau Matei 28 și spun: „Este scris aici. Isus Hristos a spus asta. Este scris. Și Isus Hristos a spus-o”. Dar ei nu înțeleg. Când Satana a venit la Isus și el a spus: „Este scris, este scris”. Dar Isus i-a spus: „De asemenea este scris!” [Mat. 4:3-10]. El întotdeauna a luat și celelalte versete, ca să-l învingă pe dușman cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu cu puterea, ci cu Cuvântul. Lupta este întotdeauna cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea Biblia spune: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor” [Apoc. 12:11]. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului. De aceea noi trebuie să ne luptăm întotdeauna cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu cu ideile noastre, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu o spun așa: Dumnezeu ne-a descoperit toate lucrurile pe care avem nevoie să le știm. Ceea ce Dumnezeu păstrează pentru El, El are dreptul să o facă, El este Dumnezeu, Îi dăm toată lauda pentru aceasta și suntem într-o mare așteptare, pentru că Biblia spune, că Domnul va face o lucrare scurtă, o mare lucrare și noi ne vom minuna de ea. O puteți citi în Isaia 28 [„Căci Domnul Se va ridica precum în muntele Perațim, Se va înfuria ca în valea Gabaonului, ca să Își facă lucrarea, lucrarea Lui străină; și să împlinească fapta Lui, fapta Lui neobișnuită” - vers. 21, trad. Fidela] și în Romani [„Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta în dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ” - Rom 9:28, trad. Fidela]. Domnul Își va face lucrarea. Domnul a început lucrarea Sa și El o va încheia.

Deci, ceea ce trebuie să spun eu, este aceasta: predicați numai ceea ce puteți predica din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-l predicați pe William Branham, nu-l predicați pe fratele Frank, nu-l predicați pe Pavel, nu-l predicați pe Petru, predicați-L pe Isus Hristos, predicați Cuvântul lui Dumnezeu! Dar luați în predica voastră ceea ce au spus acești oameni; dar întotdeauna să fiți siguri că predicați Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu mergeți în față și spuneți: „Fratele Branham a spus. Prorocul a spus. Mesagerul lui Dumnezeu a spus”. Nu faceți asta! Luați Biblia și mergeți și predicați Cuvântul în lumina mesajului acestui ceas. Și atunci Dumnezeu vă va da înțelepciune, vă va da uși deschise, inimi deschise. Și fraților, puteți cuceri țara voastră pentru Isus Hristos.

Respectați-vă unii pe alții, iubiți-vă unii pe alții, rugați-vă unii pentru alții. Nu spuneți nimic rău împotriva unui frate. Dacă un frate este în necaz, rugați-vă pentru el, nu vorbiți despre el. Păstrați unitatea în credință și vorbiți bine despre frați.

Dacă vedeți un frate folosit de Dumnezeu într-un mod deosebit, bucurați-vă! Nu lăsați să se ridice ceva în voi. [Așa ceva] vă va distruge pe voi. Fiecare frate care simte că un alt frate este mai binecuvântat și dacă el predică, oamenii vin, dar când tu vii și predici, oamenii nu vin, începe și mulțumește lui Dumnezeu pentru acel frate, mulțumește-I Domnului că l-a binecuvântat. Atunci a sosit timpul ca Dumnezeu să te binecuvânteze și pe tine.

Eu cred din toată inima mea, că exact așa cum a fost la început, va fi și la sfârșit. Dacă mergeți chiar la început, nu la zece ani după aceea, ci chiar la început, nu erau frați falși, nu învățători falși, nu erau descoperiri false, nu duhuri false. Totul era de la Dumnezeu. O unitate în Duhul, în Cuvântul lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, în Duhul lui Dumnezeu. La mulți ani după aceea, Pavel scrie despre frați falși, învățători falși. Unii spuneau că deja a venit învierea. Voi cunoașteți Scripturile.

Vă spun aceasta: așa cum a fost chiar la început, nu la zece sau douăzeci de ani mai târziu, ci chiar atunci la început; noi ne întoarcem chiar la început: o inimă, un suflet o credință, un Domn, un botez, o Biserică a Dumnezeului Celui viu, uniți în Numele lui Isus Hristos. Nimeni nu este ceva deosebit, ci toți Îl slăvesc pe Isus Hristos care a murit pentru noi, a înviat a treia zi, S-a înălțat la cer și în curând Se va întoarce să ne ia acasă.

Fraților nu încercați să fiți cineva, vedeți-vă mici, considerați-l pe altul mai mare ca voi, să nu credeți că știți mai mult. Uitați toate aceste gânduri! Supuneți-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Și cum am spus la început, fiecare frate trebuie să-și găsească locul lui în părtășia bisericii locale, în orașul lui, în comunitatea lui, oriunde ar fi. Nu luați locul altuia. Găsiți-vă locul vostru în Trupul lui Hristos. Găsiți-vă slujba voastră.

Acum aș dori să întreb foarte deschis: câți dintre voi fraților, simt că au o chemare din partea lui Dumnezeu pentru slujbă? Dați-mi voie să văd mâinile voastre! Sunt aici, frații? Da... Sunt frați aici care simt că au o chemare pentru slujbă. Nu trebuie să fii un mare predicator, dar tu știi în inima ta că ești chemat să predici Cuvântul lui Dumnezeu. Tu o știi în inima ta.

Aș vrea să mă rog pentru voi. Vreți să vă ridicați? Ne vom ruga împreună. Și toți cei care nu sunt chemați pentru slujbă vă veți ruga cu mine, pentru acești frați care sunt chemați la slujbă.

Noi trăim în zilele din urmă, noi avem mesajul acestui ceas. Suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Nu ne putem juca cu timpul sau cu slujbele. Trebuie să luăm în serios slujba și trebuie să răscumpărăm timpul, pentru că timpul este scurt și Dumnezeu v-a așezat în această țară ca să fiți purtătorii Lui de cuvânt, să aduceți Cuvântul Lui și să predicați Cuvântul Lui sub ungerea Duhului Sfânt, ca să zidiți Trupul lui Isus.

Să ne ridicăm cu toții mâinile, așa cum a spus-o Pavel când i-a scris lui Timotei: „Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli” [1 Tim. 2:8].

Fraților, prezența lui Dumnezeu este aici. Isus a făgăduit că va fi cu noi. El a spus: „acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu” [Mat. 18:20]. Dacă ați ști cum simt acum... Acum simt așa cum s-au simțit ucenicii, când s-au adunat după învierea lui Isus și Isus a venit în mijlocul lor. Când Isus a venit în mijlocul lor, le-a spus: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi” [Ioan 20:21]… „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă” [Luca 10:16]. „Cine vă primește pe voi Mă primește pe Mine” [Ioan 13:20].

În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, mă rog Dumnezeului Atotputernic ca ungerea Duhului Sfânt și binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, să se odihnească peste toți frații slujitori. Fie ca ungerea să vină peste ei, chiar acum și puterea lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Fie ca toți să fie unși pentru slujba Cuvântului. Fie ca frații să plece de aici fără să se teamă de nimic, să nu-și pună încrederea în ei înșiși, ci să se încreadă în Dumnezeu și să-L creadă pe Dumnezeu, să-L urmeze pe Isus Hristos și să predice mesajul acestui ceas, Cuvântul făgăduit al lui Dumnezeu, întreg planul lui Dumnezeu, indiferent unde-i va conduce Domnul.

În Numele lui Isus Hristos, fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească peste voi, toate zilele vieții voastre să fiți binecuvântați, fie ca slujba voastră să fie binecuvântată, fie ca toți oamenii care experimentează slujba voastră să fie binecuvântați. Fie ca Dumnezeu să fie cu voi, în Numele lui Isus Hristos! Lucrați împreună cu Domnul și unul cu altul, până când vine Isus. Fie ca roadele slujbei voastre să fie bogate la venirea Domnului Isus.

În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Îi mulțumesc Dumnezeului Atotputernic că v-a chemat, că v-a dat slujba, că v-a uns, că v-a trimis cu Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu în cele patru colțuri ale țării voastre. Fie ca toți cei aleși să fie chemați și Mireasa lui Isus Hristos din această țară să fie pregătită.

Binecuvântează, în mod deosebit pe fratele Matei, pe care l-ai folosit în mod deosebit, binecuvântează pe fratele Ionuț, binecuvântează-i pe toți frații și toate familiile lor, toate comunitățile și părtășiile. Fie ca din această zi Doamne, binecuvântarea Ta să fie vizibilă cu toți frații, în toate părtășiile, în toate familiile.

În Numele sfânt al lui Isus, fiți dedicați Dumnezeului Atotputernic și pentru slujba Cuvântului Său. Așa cum ne-am rugat, așa să fie, ca ungerea să rămână peste voi și Isus Hristos să fie cu voi în toate zilele, până când vine sfârșitul și împreună Îl vom întâlni.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această zi, pentru acest ceas, în Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin. Și toți să spună „Amin”. Amin! Puteți să luați loc. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Timpul nostru s-a încheiat. Întotdeauna spunem „Facă-se voia Domnului”. Știți, eu predic așa de mult și traduc, am multe lucruri de făcut. Fie că sunt în Krefeld, oriunde aș fi pe pământ, totdeauna am ceva de făcut, fie că este vorba despre un manuscris, fie că pregătesc ceva, orice ar fi.

[...] Eu cred că n-a mai rămas nicio întrebare. Dacă a mai rămas ceva, dacă nu vă este foarte clar, citiți epistola către Filipeni: „și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință” [Fil. 3:15]. Uneori un frate vede lucrurile mai târziu. Nu este nevoie să discutăm. Dumnezeu are timpul Lui și calea Lui cu noi toți. Domnul să vă binecuvânteze și să fie cu voi! Amin.

Din aceeași categorie

  1. Sfatul fratesc de la Cluj din 10 septembrie 1990 - raspunsuri la intrebari
  2. Sfatul fratesc din Bucuresti - 07 iunie 1991
  3. Predica din Alexandria - 9 iunie 1991
  4. Sfatul fratesc din Cluj - 11 aprilie 1992 ora 10
Cere broșuri
gratuit