Scrisoare circulara - 1988 decembrie

Preaiubiţilor în Isus Hristos, Domnul nostru, din toate ţările şi toate limbile, vă salut cu 1Petru 1:24-25: „Căci orice făptura este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie’’.

            Apostolul Petru a luat Cuvântul Vechiului Testament şi ni l-a prezentat ca Evanghelie a Noului Testament. Oricine se poate convinge că tot ce a fost profeţit de prooroc, a fost aşezat (rânduit ) în mod desăvârşit de către apostoli. Ioan Botezătorul a rânduit slujba lui - Ioan 1:20-28. Isus a arătat slujba Lui - Luca 4:17-21. Petru a rânduit în Cuvânt marele eveniment al Rusaliilor - Fapte 2:16-21. Am putea continua şi să arătăm că totul a fost fundamentat şi aşezat corect într-o perfectă armonie a Noului şi Vechiului Testament. Vom face aceasta pe scurt, atingând doar subiectul despre slujba profetică, având în faţă textul din Psalmul 105:15: „Nu vă atingeţi de unşii Mei, a zis El, şi nu faceţi rău proorocilor Mei”.