PROOROCII MINCINOŞI ŞI NOŢIUNEA DE FĂRĂDELEGE

Krefeld 04 septembrie 1999 ora 19

Ewald Frank

         Lăudat şi slăvit să fie Numele Domnului! […] În acest sfârşit de săptămână noi avem de gând să ne ocupăm cu Planul lui Dumnezeu de mântuire, care este în concordanţă cu timpul nostru de sfârşit. Noi am citit deseori din Matei 24. Adesea am predicat despre aceste versete. Îndeosebi noi am subliniat timpul de sfârşit. El este însoţit de războaie, veşti de războaie, cutremure, foamete, catastrofe, scumpiri, dar mai există şi încă câteva expresii ale Domnului nostru asupra cărora trebuie să fie îndreptată atenţia noastră. Noi nu trăim doar în timpul de sfârşit, ci noi trăim la sfârşitul timpului de sfârşit. Dacă facem astfel de observaţii, oamenii pot spune ce vor ei, dar prin harul lui Dumnezeu noi am putut să recunoaştem timpul în care trăim. Noi de asemenea am recunoscut şi am crezut mesajul şi mesagerul pe care l-a trimis Dumnezeu însuşi. În această legătură, eu mă gândesc la Psalmul 119:105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” După aceea este o expresie: „Peste Numele tău Tu ţi-ai mărit Cuvântul Tău.”  „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.“