1. Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:

2. Ruben, Simeon, Levi, Iuda,

3. Isahar, Zabulon, Beniamin,

4. Dan, Neftali, Gad şi Aşer.

5. Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.

6. Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni.

7. Fiii lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

8. Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.

9. El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi.

10. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”

11. Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.

12. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel.

13. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.

14. Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

15. Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,

16. şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.”

17. Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu, şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

18. Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?”

19. Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”

20. Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.

21. Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

22. Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”