Predica din Krefeld - 3 aprilie 2005

Lăudat şi slăvit să fie Numele Domnului. Cu adevărat, noi ne aflăm aici într-o mare aşteptare. Şi deja a fost exprimat gândul ca Domnul Însuşi să fie prezent aici, pentru ca noi s-o putem trăi acum la sfârşit, cum au trăit cei de la început, ca să nu avem numai o amintire a ceea ce s-a întâmplat cândva, ci să putem mărturisi că se întâmplă şi azi din nou. Prin slujba fratelui Branham ne-a fost arătat că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al istoriei, ci este un Dumnezeu al planului de mântuire. După două mii de ani Domnul s-a coborât din nou în norul supranatural, în lumina supranaturală. El s-a coborât în repetate rânduri. Şi fratele Branham a văzut lumina aceasta deasupra persoanei pentru care urma să se roage. Şi după aceea Domnul i-a arătat cine este persoana respectivă şi ce trebuie să i se spună. Aceasta a fost o realitate, nu numai o pretenţie. Noi am fost martori ai acestui lucru nu numai o dată, ci de sute de ori. Am văzut cum Domnul Dumnezeu şi-a manifestat prezenţa într-un mod direct. Şi acest lucru s-a întâmplat în legătură cu ultimul mesaj, cu ultima trimitere dată de Dumnezeu. Cum a fost la prima Sa venire, la fel şi acum, înaintea revenirii Domnului, a fost un mesager cu un mesaj care să premeargă venirea Domnului, ca fiecare munte să se plece şi fiecare vale să fie înălţată, şi să pregătească astfel un popor pentru Domnul.