Predica din Krefeld - 2 septembrie 2006

Lăudat şi slăvit să fie Domnul, Dumnezeul nostru, pentru harul şi credincioşia Lui, şi pentru privilegiul pe care-l avem de a putea fi adunaţi în Numele Său, ca să ascultăm Cuvântul Său sfânt şi scump, în forma originală. Vă dorim un bun venit sincer şi din inimă tuturor celor veniţi de aproape şi de departe. Văd musafiri din Finlanda, din nordul îndepărtat, din toate ţările vecine – Polonia, Cehia, Slovacia, Austria, Italia. Suntem adunaţi iarăşi din toate ţările Europei, ca să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne trăim pregătirea pentru ziua slăvită a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru. [- fr. Frank transmite salutări din partea altor fraţi – n.ed.] Îmi permit să spun că sora noastră Lisiki este astăzi din nou aici. Ea mi-a spus în Zürich, în ultima duminica: „Numai când voi avea peste o sută de ani, se va putea spune că sunt în vârstă. Deocamdată am numai 97 de ani. Am 97, despre „în vârstă” vom vorbi cândva, mai târziu.” Da… Acesta este un har foarte mare. [- fr. Frank transmite salutări fraţilor din lumea întreagă, şi vorbeşte despre adunările ce vor avea loc în Abidjan; sunt salutaţi apoi cei veniţi pentru prima oară în adunare – n.ed.] Acum două săptămâni am avut adunări în Lyon – sâmbătă şi duminică. Sâmbătă a fost un sfat frăţesc, duminică o adunare. Fratele Kupfer şi cu mine am petrecut împreună câteva ore plăcute, ca pe vremuri; şi am putut să vorbim despre lucrurile măreţe pe care le-a făcut Dumnezeu cu noi.