Predica din Krefeld - 3 decembrie 2006

         Laudă şi mulţumiri Domnului. Deja Îi suntem mulţumitori Domnului pentru cântări, mai ales pentru ultima cântare a corului – „Înapoi la Biblie.” Aceasta a fost cântarea noastră în cei zece ani de emisiune la radio Luxemburg - se cânta întotdeauna la început. Şi aşa rămâne până la sfârşit. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci. „Toate răstălmăcirile au trecut demult, şi când nu vor mai fi amintite deloc, Cuvântul lui Dumnezeu încă va mai fi valabil.” Şi toţi cei care au primit Cuvântul lui Dumnezeu rămân cu Cuvântul în veci. Aş dori şi eu să vă urez bun venit din inimă, mai ales tuturor celor nou-veniţi. Putem întreba azi care din voi este pentru prima oară în mijlocul nostru, în acest sfârşit de săptămână? Avem fraţi şi surori? Vă rog să vă ridicaţi, ca noi să vă putem vedea. Fiţi bineveniţi. Aici este o soră... Dumnezeu i-a arătat într-un vis cum sunt sădiţi copacii de la stradă până la intrarea acestei clădiri, iar astăzi ea este aici. Dumnezeu să te binecuvânteze în mijlocul nostru, scumpă soră! Domnul încă mai ştie cum să le arate calea alor Săi. Ferice de cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu. [Fratele Frank salută în continuare pe fraţi şi surori. – n.tr.] Întrebarea este întotdeauna: încotro mergem? Şi ţinta este ţinta noastră comună. Noi venim din ţări diferite, dar avem înaintea ochilor noştri o singură ţintă. [Fratele Frank salută în continuare pe cei veniţi din ţări vecine şi anunţă programul adunărilor următoare. – n.tr.] Noi lăsăm totul în seama Domnului, şi avem mereu înaintea ochilor cuvântul „Cât este ziuă, trebuie să lucrez…; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” Ieri deja ne-am referit la ceea ce se va face cu Biblia. Trebuie să ne închipuim o clipă: dacă timpul ar mai dura, atunci s-ar putea întâmpla ca… Dar mulţumiri lui Dumnezeu că nu va mai continua, ci se sfârşeşte. Dar s-ar putea întâmpla ca traducerile din trecut să nu mai fie, ci tot poporul să folosească cea mai nouă traducere.