Predica din Krefeld - 2 noiembrie 2008

Are loc binecuvântarea copiilor, apoi sunt salutaţi fraţii. Au loc diferite anunţuri – n.tr.] Aş dori să citesc dintr-o predică a fratelui Branham, „Reaşezarea pomului Mireasă”1 , câteva pasaje. De aici, din rugăciunea de la început: „Fie ca atotputernicia Ta, fie ca Duhul Tău cel Sfânt, în puterea învierii Tale să se descopere în fiecare dintre noi. Dăruieşte-o, Tată. Nădejdea noastră este numai în sângele lui Isus Hristos şi în neprihănirea Lui. Pe aceasta suntem noi zidiţi duhovniceşte. Binecuvântează cuvintele pe care le vom citi. Îţi mulţumim pentru mesajul din această dimineaţă, pentru mesajul viu care este dat acestei generaţii muribunde. Îţi mulţumim din toată inima, Doamne. O, Dumnezeule, umple inimile noastre cu bucurie în timp ce medităm la aceste lucruri. Păstrează-ne2 sub ungerea Duhului Tău Sfânt în zilele ce vor urma. Doamne, binecuvântează-Ţi biserica şi ajută-mă când voi merge să duc mesajul şi altor oameni. Fie ca noi să stăm împreună ca un singur om, ca o singură familie, rugându-ne împreună, trăind împreună în unitatea Duhului Sfânt până vine Isus şi ne ia în slava Lui. Cerem toate acestea în Numele Lui, pentru slava Lui”. Observăm, din această rugăciune, disperarea, strigătul din inima lui, dorinţa fierbinte ca Dumnezeu să ne poată vorbi prin Cuvântul Său şi ca El să ne poată descoperi voia Lui. Citesc de asemenea următorul pasaj: „M-am uitat în dicţionarul Webster să văd ce înseamnă restituire3 şi am aflat că înseamnă „a fi înapoiat proprietarului de la început” şi „a fi readus în starea de la început”. Pretenţia de drept a restituirii poate fi impusă. Dacă există o pretenţie asupra unui lucru, restituirea poate fi înfăptuită cu forţa” – pentru că este o făgăduinţă în această direcţie iar Dumnezeu împlineşte fiecare făgăduinţă