Predica din Krefeld - 23 decembrie 1984

 Cuvântul de introducere din Is. 12:2-6. Laudă și mulțumire Îi aducem Domnului. Am vrut să exprim aceleași cuvinte pe care le-a spus Domnul atunci când S-a arătat în mijlocul alor Săi, zicând: „Pace vouă!” Este ceva minunat când se poate împlini ceea ce a spus Dumnezeu prin prorocul Isaia, și anume că mesagerii Săi pleacă în pace și seamănă o sămânță a neprihănirii. Eu mam gândit la ultima călătorie și la toți anii în care a avut loc semănatul. Harul pe care l-a dăruit Dumnezeu era acesta: să cauți pacea, să alergi după ea, niciodată să nu folosești o cunoștință pentru a face tulburare, să păstrezi lucrurile care ne țin împreună și să ignori unele lucruri rele care s-au spus, având încrederea că odată va sosi ceasul lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, toți cei ce sunt din adevăr vor fi cuprinși de lucrurile care au fost hotărâte pentru ei și vor avea parte de ceea ce face Dumnezeu. Este o lucrare pe care am putut-o vedea și în slujba fratelui Branham. Nu există nici o singură predică a sa în care să fie scoase în evidență o cunoștință mai bună sau dreptate proprie. Nu! Ci din dragostea divină care a cuprins inima sa, el a adus un mesaj divin care produce ceva divin în cei ce îl primesc și pot crede din inimă ceea ce a spus el. În aceste zile ne aducem aminte de Domnul nostru care a devenit om, iar aceasta este dovada dragostei Divine. Prin aceasta a fost descoperită dragostea Lui Dumnezeu: El S-a coborât jos la noi și apoi ne-a împăcat cu Sine ca să restabilească legătura și părtășia cu El