Predica din Krefeld - 8 mai 1982

Redifuzata duminica 23.08.2020     

Laudă şi mulţumire Domnului nostru pentru prioritatea că putem fi prezenţi aici! Mie nu-mi convine să staţi în întuneric. Da, seara se va lumina, laudă şi mulţumire Domnului nostru!

Ce har am primit noi că mai avem voie să stăm încă împreună, să ascultăm Cuvântul Lui, să-L luăm în inimă şi să ne lăsăm pregătiţi în prezenţa Lui! Fie cântece, Cuvânt sau rugăciune, toate se înalţă spre Dumnezeu. În noi ia fiinţă o dorinţă: să fim prezenţi la venirea Domnului, dar nu numai aceasta, ci să fim prezenţi pentru El şi în acest timp.

De când am devenit credincios, în inima mea a fost ceva: să nu fiu doar acolo, într-o anumită zi, ci să fiu şi aici, pe pământ, pentru El. Eu cred că acelaşi lucru este în fiecare copil al lui Dumnezeu, ca noi să-I încredinţăm Lui viaţa noastră în aşa fel ca El să-Şi poată trăi viaţa Lui aici, prin noi. Noi nu avem planurile noastre proprii, nici un „vreau” propriu. Noi dorim ca El să vină la dreptul Său şi să realizeze absolut totul ce are de gând să facă. Pentru aceasta El are nevoie de oameni pe care îi poate trimite, cu care poate vorbi şi prin care să poată vorbi.

La Dumnezeu nu poate veni nimeni şi să spună: „Eu sunt şomer şi vin acum la Tine să Te întreb dacă ai cumva ceva de lucru pentru mine”. Dumnezeu îl foloseşte pe absolut fiecare. De fapt, în Împărăţia lui Dumnezeu nu există nici un şomer şi nimeni care şi-ar putea lua ceva (de lucru), ci fiecare este pus sau numit de El. Fratele Branham spune într-un loc: „Chiar şi femeia de la scândura de spălat rufe are lucrarea ei, şi ea Îi slujeşte lui Dumnezeu; ea poate fi oricând o mărturie pentru alţii”.