Predica din Krefeld - 7 februarie 2016

Cuvântul de introducere din Ioan 10:22-30: „În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul înnoirii Templului. Era iarna. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: «Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.» «V-am spus», le-a răspuns Isus, «şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.»”.