Predica din Krefeld - 3 iulie 2010
Laude şi mulţumiri Domnului! Este frumos că aţi venit toţi. Noi îi salutăm şi pe toţi cei care nu au putut veni, pe toţi din ţara noastră, din ţările vecine şi de pe tot pământul.
Domnul să lucreze cu noi cum doreşte El şi acest sfârşit de săptămână să fie folosit ca noi să mai înaintăm un pas, să ne apropiem mai mult de Domnul şi să fim întăriţi în credinţă!
Astăzi vom auzi o mărturie scurtă din partea fratelui Jean Claude, a cărui nepoată a fost vindecată de leucemie[1]. El va face un rezumat şi fratele Arben îl va traduce. Dar mai înainte doresc să transmit saluturi [salutări şi saluturi].
Acum să vină fratele nostru Jean Claude. El va da o mărturie minunată despre ceea ce a făcut Dumnezeu.
„Lăudat să fie Numele Domnului nostru, El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Nepoata mea, Iuli s-a îmbolnăvit foarte tare în urmă cu două luni. A fost dusă la spital, diagnosticul a fost leucemie într-un stadiu foarte avansat. A fost dusă la clinica Mayo, o clinică despre care a vorbit şi fratele Branham. Medicul şef de acolo a spus că fata ar trebui să fie tratată cu chimioterapie, care va ţine mai multe săptămâni. După prima săptămână de terapie, leucemia nu a dispărut. În acel moment, Domnul mi-a dat inspiraţia şi m-a făcut atent asupra cuvântului din Faptele Apostolilor 19.11, unde scrie: „Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele”.
