Predica din Krefeld - 7 iunie 2009

Spun un binevenit în scumpul Nume al Domnului nostru. Simţiţi-vă bine, simţiţi-vă ca acasă. Suntem adunaţi aici din multe limbi şi naţiuni ca să ascultăm o singură limbă, şi anume limba lui Dumnezeu, ca să primim ceea ce a pregătit El pentru noi în aceste zile. Noi am înţeles că nu am ajuns doar în timpul sfârşitului, ci la sfârşitul timpului de sfârşit şi contăm pe revenirea Domnului nostru în generaţia noastră. Sfânta Scriptură spune să fim ca nişte oameni care-L aşteaptă pe Domnul lor. De asemenea este scris: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare”. Şi după aceea este scris: „cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa”. Pentru fecioarele neînţelepte Mirele a venit prea devreme - ele n-au fost pregătite. Şi Petru scrie: „Domnul nu întârzie cu împlinirea făgăduinţei Sale”, dar de asemenea El nu doreşte ca unii care au fost rânduiţi să fie salvaţi să fie pierduţi, ci Domnul doreşte ca şi ultimii să fie chemaţi afară. Dar nu doar să fie chemaţi afară, ci să fie şi pregătiţi. Şi, după înţelegerea mea asupra Scripturii, acesta este gândul principal al tuturor făgăduinţelor pentru timpul nostru prezent: la sfârşit să existe o Biserică Mireasă chemată afară,  pregătită şi care este răpită la Mirele ei. Domnul nu îi va părăsi pe ai Lui la jumătatea drumului, ci El va merge împreună cu noi toată calea, până la ţintă, până la sfârşit, până când noi vom vedea împlinit tot ce am crezut.