Predica din Helsinki - 9 august 1997

Sunt recunoscător pentru ocazia pe care o am în dimineaţa aceasta, ca să vă salut pe toţi în numele Domnului nostru Isus Hristos. De data aceasta am cu mine Biblia mea în limba germană, dar noi de fapt avem Cuvântul lui Dumnezeu în minte şi în inimă. Vreau să împărtăşesc cu voi câteva versete. Am fost foarte bucuros când le-am auzit  pe surori cântând. Un gând mi-a venit în inimă: voi puteţi face ca dragostea lui Dumnezeu să pătrundă în inimile oamenilor. Dacă în voi este Hristos, speranţa slavei, aceasta este o realitate dumnezeiască. Nu este o religie, o teorie, ci este realitatea lui Dumnezeu în voi. Exact aşa cum a fost Dumnezeu în Hristos, Hristos este în noi, speranţa slavei.

            Vă aduc saluturi din partea multor copii ai lui Dumnezeu din toată lumea. Eu nu stau foarte mult timp într-o ţară, ci călătoresc în fiecare lună, venind şi plecând din nou. În fiecare primă sâmbătă am adunări în Germania. Vin oameni poate şi de la 1000 km ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare ultimă duminică din lună am o adunare în Zürich, Elveţia. Şi acolo vin oamenii de la distanţe mari ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Dar între prima şi ultima duminică, călătoresc în jurul lumii. Şi fac acest lucru datorită însărcinării dumnezeieşti pe care am primit-o  personal.