Edmonton No. 1 - A ne gasi locul la altar

Mulţumesc Domnului pentru ocazia din seara aceasta de a vă vorbi în numele Său scump şi sfânt. Eu nu sunt în stare să predic – va trebui să vorbesc doar. Am avut ceva probleme (un colaps – o epuizare sau depresie nervoasă) cu câteva săptămâni în urmă. Nu am fost atent! Noi suntem totuşi oameni şi avem nevoie de odihnă. Dar se întâmplă că focul arde şi nu-l putem opri! Şi aşa cum a spus profetul Ieremia: „…iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.” Lucrurile lui Dumnezeu ne-au cuprins atât de mult, încât noi nu mai suntem ai noştri. Timpul nostru, şi tot ceea ce suntem noi, Îi aparţine Lui.

            Aduc saluturi din partea copiilor scumpi ai lui Dumnezeu din diverse ţări, mai ales din ultimele vizitate de noi în ultimele câteva săptămâni: Ghana, Togo, Nigeria, Elveţia, Finlanda, Polonia. Toţi vă transmit dragostea lor. Mai ales biserica din Germania se roagă pentru această călătorie, şi ei vă transmit dragostea şi salutările lor.