Predica din Zurich - 22 mai 1988

            Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul. Noi credem din toată inima că aceasta este ziua mântuirii, este ziua harului, o zi minunată. Doar când ziua harului se va sfârşi, atunci va începe ziua Domnului în care trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. În vremea aceea noi nu vom mai fi aici pe pământ. Pavel a scris foarte clar în 1 Tes. 5:4-5: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei”.

            Când am cântat refrenul cântării: „Ungere sfântă odihneşte-te asupra mea” am fost copleşit de gândul care m-a străpuns, că tocmai ungerea este aceea care ne învaţă totul. Este Duhul lui Dumnezeu care ne luminează lucrurile, ne descoperă lucrurile viitoare şi ne permite să înţelegem ceea ce au spus şi au scris prorocii şi apostolii inspiraţi de Duhul. De aceea este scris în 1 Ioan 2:27 că bine este doar aşa cum ne învaţă ungerea. Şi întotdeauna ungerea ne învaţă conform Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea tot ceea ce învăţăm şi practicăm astăzi în biserică trebuie comparat cu ceea ce a fost învăţat şi practicat la început. Nu este admis a se face comparaţia unei biserici locale cu o altă biserică locală. Unitatea de măsură este şi rămâne Cuvântul lui Dumnezeu.