Predica din Krefeld - 1 ianuarie 2000 ora 19

Cina Domnului este ceva deosebit, este ca o amintire pentru Biserica eliberată şi mântuită, pentru aceia care prin Golgota, prin sângele Mielului au fost salvaţi şi mântuiţi. Ei au voie să ia parte la această cină. Noi să sărbătorim această cină până va veni Domnul. Şi când va veni El, ne-a spus-o deja atunci şi ne-a dat şi făgăduinţa  că va sărbători din nou cina cu noi, în împărăţia lui Dumnezeu. Fie ca toţi care iau parte la cina aceasta să fie de faţă şi atunci când Domnul îi ia pe ai lui la El în slavă. Şi noi toţi să ajungem la cina cea mare a Domnului nostru.

Este necesar ca fiecare să aibe o trăire personală cu Dumnezeu, înainte de a lua cina; noi mărturisim că pâinea şi paharul sunt ca o amintire a ceea ce s-a întâmplat pe crucea de la Golgota. Acolo noi am fost eliberaţi şi mântuiţi. Acolo a fost plătit tot preţul. Acolo Domnul şi Eliberatorul nostru a fost lovit şi batjocorit. Era atât de chinuit încât oamenii îşi întorceau faţa de la El. Cum a scris şi Isaia în capitolul 53:3-5:

 “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era şa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”  Era pedeapsa ta şi pedeapsa mea. Mielul lui Dumnezeu a purtat păcatele întregii lumi. Şi dacă noi sărbătorim această cină, gândurile nostre se întorc în acea zi mare când Dumnezeu s-a împăcat cu omenirea întreagă. Aşa este scris în 2 Corinteni 5:17-19: