Predica din Krefeld - 1 februarie 2020

Cuvântul de introducere din Efes. 2:17-22 „...”. Bun venit călduros tuturor, în Numele scump al Domnului nostru! Pentru mine ziua de azi este o zi foarte grea. Voi intra pe scurt în câteva teme, îndeosebi în legătură cu ceea ce a avut loc în Yad Vashem, locul de aducere aminte din Ierusalim cu privire la cei șase milioane de evrei uciși în timpul celui de-al Treilea Reich. Acolo au fost reprezentate cincizeci de națiuni, și toți au spus ceea ce aveau pe inimă. Cine a fost în Israel acela știe exact. Au fost enumerate 21 de țări care au fost ocupate, și singurul scop în toate aceste țări ocupate a fost ca evreii să fie strânși și deportați în lagărele de exterminare. Dacă te gândești că așa ceva s-a putut întâmpla în timpul nostru! Auzi ce s-a întâmplat în cele șapte cruciade. În prima cruciadă din anul 1096 au fost măcelăriți peste 80 de mii de oameni în Ierusalim, apoi și în toate celelalte cruciade. Dar dacă în timpul nostru s-au întâmplat toate acestea, este dureros. Trebuie menționat că în perioada 1 septembrie 1940 până în iunie 1941 au fost construite toate lagărele de exterminare. Apoi a început prigoana evreilor. În acel timp puteai auzi doar două exprimări: împotriva evreilor și împotriva comunismului. Ambele trebuiau desființate, să nu mai existe. Aceasta merge înapoi la Primul Război Mondial. Stalin spusese că puterea Bisericii va fi frântă și apoi bineînțeles biserica a vrut să distrugă puterea ateismului și a comunismului. Încheiem aceasta acum. Dar noi suferim pentru că această națiune a fost abuzată.