Predica din Lyon din 8 decembrie 2013

Puteţi să vă aşezaţi. Eu sunt deja binecuvântat prin lucrurile pe care le-am auzit. E atât de minunat să simţi prezenţa Domnului. Noi am venit aici să-L întâlnim pe Domnul şi să avem o trăire nouă cu El, prin harul lui Dumnezeu.

Este minunat că în noi nu este nicio împotrivire, ci credem fiecare cuvânt al lui Dumnezeu din toată inima noastră. Înţelegem că Dumnezeu este numai în Cuvântul Lui şi tot ce a făgăduit El, împlineşte.

Am spus-o de foarte multe ori: tot ceea ce a ţinut de prima venire a lui Hristos, s-a împlinit până la ultima literă şi, în Luca 24, Domnul nostru s-a referit la toate profeţiile din Vechiul Testament. A început cu Moise, cu Psalmii şi Prorocii, arătându-le că toate făgăduinţele s-au împlinit. Apoi El le-a deschis înţelegerea ca să recunoască scripturile în împlinirea lor - nu să interpreteze, ci să vadă împlinirea. Totul era deja scris în Cuvântul lui Dumnezeu: unde se va naşte Mântuitorul - Mica 5; despre slujba Lui - Isaia 35; despre suferinţele Lui - Isaia 53; despre moartea Lui pe cruce, Psalmul 22: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit...”.Despre învierea Lui -Psalmul 16; despre înălţarea Lui la cer - Psalmul 47. Totul era deja scris în Cuvântul lui Dumnezeu şi totul s-a împlinit, dar învăţătorii acelui timp au ratat ziua cercetării din partea lui Dumnezeu. Şi în Luca 19:42-46, Domnul nostru a urcat pe Muntele Măslinilor, a privit peste Ierusalim şi a plâns cu amar: „…nu ai recunoscut ziua cercetării tale”. Ei L-au aşteptat pe Mesia 4000 de ani şi când El a venit, Ioan 1:11: „A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit”. Nu L-au primit. Ei Îl aşteptau, împărtăşeau scripturile, dar nu au recunoscut împlinirea scripturilor.