Pentru ce strigi? Vorbeşte!

Să rămînem un moment în picioare şi să ne aplecăm capetele pentru rugăciune. Există vreo cauză deosebită? Dacă există vreuna, faceţi-o cunoscută prin ridicarea mîinii către Dumnezeu şi spuneţi: „Doamne, Tu cunoşti necazul meu.“

Tată ceresc, noi sîntem un popor favorizat că putem fi adunaţi în dimineaţa aceasta în casa Ta, pentru că noi ştim că mulţi ar fi vrut să fie în dimineaţa aceasta în locul acesta, dar ei se află în spitale, bolnavi pe paturi, dar nouă ne-ai dat această prioritate ca să fim astăzi aici. Doamne, noi nu venim aici numai ca să ne vedem unii pe alţii, cu toate că noi iubim părtăşia unii cu alţii – aceasta am putea-o face şi în casele noastre – ci noi am venit aici ca să avem părtăşie cu Acela care ne-a adunat aici ca fraţi şi copii iubiţi ai Lui. 

Noi Îţi mulţumim acum. Singurul mod corect de a avea părtăşie cu Tine este în Cuvîntul Tău. Cuvîntul Tău este adevărul. Doamne, noi ne adunăm aici ca să fim întăriţi sufleteşte. Noi trebuie să avem putere ca să rezistăm să ne ducem crucea. Noi Te rugăm ca Tu să ne trimiţi Duhul Sfînt cel mare şi să ne întăreşti pe toţi. Te rugăm Tată, îngăduie cererile poporului Tău care s-a adunat aici şi care a ridicat mîinile către Tine, fiindcă ei au nevoie ca cererile lor să fie rezolvate. Răspunde fiecăruia în parte, Doamne.