Predica din Krefeld - 6 decembrie 2020

Cuvântul de introducere din Rom. 15:4-6: (...).

            Vă salut pe toți. Îi suntem mulțumitori Domnului că putem avea aceste adunări cu toți frații și surorile de pe întregul pământ. Chiar dacă nu ne place ce se întâmplă pământește și am ajuns într-o situație în care suspinăm, totuși noi suntem mulțumitori în fiecare împrejurare. Astăzi am primit multe saluturi de la mulți, mulți frați.

            Acum suntem la începutul lunii decembrie. Gândurile mele s-au întors înspre ceea ce s-a întâmplat acum 58 de ani, atunci când am fost în Jeffersonville, în Statele Unite, în perioada 1-5 decembrie 1962. În 2 decembrie am predicat în tabernacolul Branham; în 3 decembrie am avut o conversație lungă cu fratele Branham. Iubiții mei frați și surori, eu nădăjduiesc că voi puteți simți puțin ce s-a petrecut în mine. Voi toți știți sau ați aflat lucrul acesta mai târziu, ce s-a întâmplat în Europa, ce s-a întâmplat în Germania în anul 1961, când a avut loc zidirea Zidului Berlinului. Atunci tancurile rusești stăteau față în față/tun în tun cu tancurile americane, la poarta Brandenburgului, iar noi nu știam ce se va întâmpla în clipa următoare. Într-un astfel de timp, în 2 aprilie 1962, Domnul mi-a dat îndemnul: „Robul Meu, timpul tău pentru acest oraș se va sfârși în curând. Te voi trimite în alte orașe ca să propovăduiești Cuvântul Meu”. Apoi mi-a dat îndemnuri de a depozita alimente, hrană, fiindcă va veni o mare foamete. Cuvânt cu cuvânt, Domnul mi-a spus: „Atunci tu vei sta în mijlocul poporului și vei împărți hrana”. De fapt ar fi trebuit să știu. „Vei sta în mijlocul poporului și vei propovădui Cuvintele Mele”. Dar eu n-am înțeles că e vorba de hrana duhovnicească.