Respect

Nu demult am părăsit spitalul. Mamei mele îi mergea mai bine, astfel am putut veni. Eu am pus totul în mâna Domnului. Eu sunt un pic răguşit pentru că am răcit. Dar totuşi am crezut că trebuie să vin aici şi să vă vizitez. Căci dacă o văd pe mama mea acolo, ştiu că şi mamele şi taţii care sunt aici, da, noi toţi vom ajunge odată acolo. Eu sunt aşa de mulţumitor pentru că ştiu că ea este pregătită să plece.

Încă ceva vreau să aduc la exprimare în faţa adunării. Eu cred că mai înainte am văzut-o pe sora Wilson. Fratele şi sora Sothmann sunt aici in clădire. Şi alţii s-au oferit pentru ajutor, să rămână noaptea la mama mea. Aceasta este foarte loial. Eu preţuiesc foarte mult ce aţi făcut. Familia este foarte obosită, după cum ştiţi am fost în fiecare noapte la ea. Pentru că aproape toţi lucrează, sunt mai mult eu şi Meda acolo, sau Deloras. Dar ea mai are copii care merg la şcoală. De aceea este într-adevăr greu, pentru că suntem numai noi doi. Suntem obosiţi, de-abia mai putem merge şi de-abia mai putem deosebi ziua de noapte, mai ales dacă se ajunge la vârsta pe care o are Meda şi eu acum. Voi ştiţi că nu sunt necesare multe nopţi până la epuizare, dacă ai o anumită vârstă.

Mai demult credeam că pot să rămân treaz zi şi noapte. Când veneam cu fordul meu din California, mă opream la marginea străzii şi dormeam un pic. Eu aveam nevoie de şase sau şapte zile pentru drum. Eu călătoream zi şi noapte. Când eram obosit, coboram de pe stradă în preerie, aruncam o pătură pe mine, dormeam două ore şi mergeam mai departe. De atunci s-au schimbat multe cu mine, frate Neville. Eu observ că nu mai sunt de 25 de ani.