VINUL CEL NOU

…Mulţumesc, frate Iosif. Este bine să fim aici în această dimineaţă. Iar părtăşia este ceva greu de explicat, nu-i aşa? I-am spus soţiei mele că îmbătrânesc. … Iosif m-a sunat de curând, când noi povesteam. I-am spus: „Iosif, duminică dimineaţa voi fi în afara oraşului, voi trece să vă văd.” „Oh,” a spus el, „nimic nu ne-ar bucura mai mult.” Eu am crezut că sunt la Gary şi eram la 200 de km de South Bend. Am condus printr-o furtună de zăpadă, în dimineaţa aceasta, după o adunare de ieri seară, pentru consacrarea unei biserici. Şi cu un bun prieten, dl. Tom din Canada, am condus azi dimineaţă tot în zigzag, pe şosele... ca să ajungem aici, printr-o furtună de zăpadă, spre a ne ţine de promisiunea făcută fratelui Iosif, un foarte bun prieten.

Suedezii aceştia, eu nu ştiu... Deunăzi, dacă prietenii mei apropiaţi, Gene şi Leo, nu mi-ar fi spus, habar n-aş fi avut... urma să fiu în Minneapolis, între 10-17 februarie. N-auzisem nimic. Aveam în plan o întâlnire cu sora Coe, văduva fratelui Jack. El a trecut la Domnul, iar ea este în mare necaz, şi eu i-am spus: „Soră Coe, în câteva zile îţi voi da de ştire. Mă voi ruga pentru aceasta.” Şi am primit un mesaj din partea acestor băieţi, că s-a anunţat la radio în toată ţara, că între 10-17 eu voi fi acolo. Şi eu încă nu ştiam despre acest lucru. Aşa că va trebui să merg, pentru că… A trebuit să-i spun sorei Coe că nu pot să ajung.