Predica din Krefeld - 5 iunie 2010
Noi spunem tuturor un „Bun venit!” în Numele scump al Domnului nostru iubit, Isus Hristos. Suntem mulţumitori de fiecare dată, că mai avem posibilitatea să ne adunăm şi să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, fără ca să fim deranjaţi în adunare. Totul este prin harul lui Dumnezeu.
Astăzi doresc ca să transmit saluturi deosebite din partea unui vechi prieten, fratele nostru din Elveţia, care m-a însoţit deseori în India şi Pakistan; el mi-a scris acest mesaj: „Când îţi scriu aceste rânduri, simt în inima mea un singur lucru: o mulţumire adâncă fiindcă tu exişti şi că eu am putut să te cunosc”. Apoi el se referă la călătoriile şi adunările la care noi am fost împreună.
Aşa cum ştiţi, am avut o călătorie binecuvântată în Israel. Cinci persoane au fost botezate. A fost o călătorie binecuvântată. Predicile au fost traduse în cinci limbi. Au fost peste 80 de persoane. Cine a fost vreodată în Israel? Dumnezeu să vă binecuvânteze! Cine doreşte să mai meargă odată? Atunci putem să mai mergem încă o dată! A fost minunat! Acolo am putut să vedem locurile amintite în Vechiul şi Noul Testament. Când am fost la Marea Roşie am ascultat ce ne-a spus fratele nostru Zwika; la un moment dat el a spus următoarele cuvinte: „Aici în acest loc Marea Roşie are o adâncime de 1500 m”. Eu m-am gândit în sinea mea: „Dar, a fost pentru Dumnezeu un lucru mare? Dacă El a spus lui Moise: „Ridică-ţi toiagul şi Eu voi despărţi marea!”, atunci Moise a trebuit doar să ridice toiagul şi Dumnezeu a făcut restul. Marea a stat ca doi pereţi într-o parte şi în alta, până când poporul lui Dumnezeu a trecut prin ea. Faraon cu toată oastea lui au fost îngropaţi de vii în Marea Roşie şi nimeni n-a mai rămas viu”.