Predica din Zurich - 30 mai 1993

Să ne reîntoarcem la tema zilei, la ziua de Rusalii. Să începem privirea Cuvântului cu nişte versete din Faptele Apostolilor capitolul 2, de la versetul 1 până la versetul 4: "În ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească."

Rusaliile au fost o trăire, un fapt care aparţine planului de mântuire, prin revărsarea Duhului Sfânt. Aşa cum am reamintit deseori, Dumnezeu s-a arătat în trup, ca om, ca Emanuel - Dumnezeu cu noi -, pentru ca să desăvârşească eliberarea pe acest pământ şi să împace întreaga omenire cu El însuşi. Apoi a urmat a doua faptă din planul de mântuire, şi anume, aceea ca Dumnezeu să locuiască prin Duhul Sfânt, în ceata răscumpărată prin sângele Său. Aceasta a fost ţinta lui Dumnezeu.

Dacă privim în Vechiul Testament, putem citi în Geneza 6:3. Acolo Domnul Dumnezeu vorbeşte: "Duhul Meu nu va rămânea pururea în om." Dumnezeu ne-a mântuit, pentru ca Duhul Său cel Sfânt să locuiască în cei mântuiţi. Dacă a venit Duhul Sfânt peste oameni în Vechiul Testament, atunci ei nu erau în stare să umble pe cărările lui Dumnezeu şi de fiecare dată s-a întâmplat ca Domnul să facă un nou început. Dar abia în Hristos, când mântuirea a avut loc, o Cale nouă, adevărată, a fost zidită prin Acela despre care este scris: "El este începutul zidirii dumnezeieşti" - creaţiunea prin zămislire. Adam a fost un fiu creat al lui Dumnezeu, dar Isus Hristos este un Fiu zămislit al lui Dumnezeu. Aşa cum a venit Duhul peste El, tot aşa Duhul vine peste toţi cei ce sunt născuţi din Dumnezeu. Am face bine dacă am deschide inimile noastre astăzi şi să spunem: "Credinciosule Dumnezeu, Tu să ne umpli cu Duhul Tău cel Sfânt aşa cum ai făcut-o cu Biserica Ta la început!”