Capitolul:

1. „Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

2. Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

3. Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

4. El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

5. Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

6. Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?

7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.

8. Când Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

9. Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

11. Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui:

12. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era nici un dumnezeu străin cu El.

13. L-a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului, I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

14. Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, Şi ai băut vinul, sângele strugurelui.

15. Israel s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior; - Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! - Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,

16. L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

17. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

18. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit.

19. Domnul a văzut lucrul acesta, şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

20. El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.

21. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

22. Căci focul mâniei Mele s-a aprins, Şi va arde până în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

23. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

24. Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.

25. Afară, vor pieri de sabie, Şi înăuntru, vor pieri de groază: Şi tânărul şi fata, Şi copilul de ţâţă ca şi bătrânul.

26. Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare , Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

27. Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,Mână noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri .

28. Ei nu sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ, Şi nu-i pricepere în ei.

29. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.

30. Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

31. Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.

32. Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;

33. Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

35. A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti, Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.” -

36. Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

37. El va zice: „Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,

38. Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!

39. Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

40. Căci Îmi ridic mâna spre cer, Şi zic: ,Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

41. Atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele, Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

42. Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.

43. Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

44. Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

45. După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

46. le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

47. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

48. În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

49. ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

50. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

51. pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

52. Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.