1. Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns, şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Paran.

2. În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre, şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.

3. Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4. David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde oile.

5. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel, şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu,

6. şi să-i vorbiţi aşa: ,Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

7. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât, şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.

8. Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”

9. Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.

10. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.

11. Şi să-mi iau eu pâinea, apa, şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?”

12. Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors, şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.

13. Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia” ! Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri.

14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.

15. Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât, şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp.

16. Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor.

17. Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru, şi a întregii lui case este hotărâtă, şi el este aşa de rău încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.

18. Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide, şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,

19. şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi. N-a spus nimic bărbatului ei Nabal.

20. Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. -

21. David zisese: ,În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.

22. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!”

23. Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David, şi s-a închinat până la pământ.

24. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi, şi ascultă cuvintele roabei tale.

25. Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.

26. Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!

27. Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.

28. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.

29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.

30. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,

31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”

32. David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!

33. Binecuvântată să fie judecata ta, şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge, şi mi-ai oprit mâna!

34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâine.”

35. Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese, şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ţi-am ascultat glasul, şi te-am primit bine.”

36. Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă, şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei.

37. Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevasta sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, şi s-a făcut ca o piatră.

38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.

39. David a aflat că murise Nabal, şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, şi a împiedicat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimis vorba Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.

40. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.”

41. Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”

42. Şi îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David, şi i-a fost nevastă.

43. David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amândouă au fost nevestele lui.

44. Şi Saul dăduse pe fiica sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.