1. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui,

2. şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.

3. Şi totuşi mă aruncasei în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

4. Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt” .

5. Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

6. M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău ce sfânt.

8. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.

9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

10. Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.