Capitolul:

1. După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:

2. Simon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună.

3. Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine” , i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.

4. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.

5. „Copii” , le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu” .

6. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.

7. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.

8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât ca la două sute de coţi.

9. Când s-au pogorât pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.

10. Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii, pe care i-aţi prins acum.”

11. Simon Petru s-a suit în corăbioară, şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari: şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

12. „Veniţi de prânziţi” , le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul.

13. Isus S-a apropiat, a luat pâinea, şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.

14. Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.

15. După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne” , I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

16. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne” , I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele” .

17. A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

18. Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.”

19. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”

20. Petru s-a întors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

21. Petru s-a uitat la el, şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

22. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”

23. Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”

24. Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri, şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

25. Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.