1. Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

2. Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalt,

3. pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

4. căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5. Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

6. S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!

7. Ei s-au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8. El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

9. Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

10. Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

11. Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

12. Căci El răzbună sângele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

13. Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

14. ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta.

15. Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

16. Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui.

17. Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18. Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

19. Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

20. Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire.)