1. „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3. Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul! şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile, şi S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

10. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

11. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12. Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori, care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăznetului şi i-a pus pe fugă.

15. Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16. El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

17. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.

18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.

20. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:

21. căci am păzit căile Domnului, şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

23. Am fost fără vină faţă de El, şi m-am păzit de fărădelegea mea.

24. De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

25. Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26. cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

32. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34. El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36. Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.

37. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.

39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

40. Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41. Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42. Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43. Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu-l cunoşteam, îmi este supus.

44. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine, şi ies tremurând din cetăţuile lor.

46. Trăiască Domnul, şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

47. Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48. şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

50. El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.