1. Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:

2. „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărâtă.

3. Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele.”

4. Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.

5. Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe care le dăduse lui Moise Domnul.

6. S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.

7. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”

8. Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”

9. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

10. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.

11. Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi ierburi amare.

12. Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu frângă nici un os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.

13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.

14. Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”

15. În ziua când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.

16. Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.

17. Când se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.

18. Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului.

19. Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.

20. Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.

21. Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.

22. Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.

23. Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.