1. Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, câteşi trei fiii lui Ruben.

2. S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din cei ce erau chemaţi la sfat, şi care erau oameni cu nume.

3. Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”

4. Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pământ.

5. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui, şi a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.

6. Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.

7. Mâine, puneţi foc în ele, şi puneţi tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi.”

8. Moise a zis lui Core: „Ascultaţi dar, copiii lui Levi!

9. Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să-i slujiţi?

10. V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!

11. De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiţi împotriva lui?”

12. Moise a trimis să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.

13. N-ajunge că ne-ai scos dintr-o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpâneşti peste noi?

14. Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”

15. Moise s-a mâniat foarte tare, şi a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n-am făcut rău nici unuia din ei.”

16. Moise a zis lui Core: „Tu şi toată ceata ta, mâine să fiţi înaintea Domnului, tu şi ei, împreună cu Aaron.

17. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămâie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.”

18. Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc, şi au stat la uşa cortului întâlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.

19. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.

20. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

21. „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.”

22. Ei au căzut cu feţele la pământ, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mânii împotriva întregii adunări?”

23. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

24. „Vorbeşte adunării, şi spune-i: ,Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram!”

25. Moise s-a sculat, şi s-a dus la Datan şi Abiram; şi bătrânii lui Israel au mers după el.

26. A vorbit adunării, şi a zis: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”

27. Ei s-au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară, şi au stat la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.

28. Moise a zis: „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi că nu lucrez din capul meu.

29. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu m-a trimis Domnul;

30. dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, - atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul.”

31. Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.

32. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.

33. Şi s-au pogorât astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot, şi au pierit din mijlocul adunării.

34. Tot Israelul, care era în jurul lor, când au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”

35. Un foc a ieşit de la Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni care aduceau tămâia.

36. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

37. „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi să lepede focul din ele, căci sunt sfinţite.

38. Cu cădelniţele acestor oameni care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sunt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.

39. Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe care le aduseseră cei arşi, şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.

40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, şi să nu i se întâmple ca lui Core şi cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.

41. A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”

42. Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s-a arătat slava Domnului.

43. Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii.

44. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

45. „Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele la pământ;

46. şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, şi a început urgia.”

47. Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.

48. S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.

49. Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.

50. Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.