Predica din Krefeld - 4 mai 2013

[Un frate: 2 Tes. 2.13-17: „Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!” (...)] Amin.

Noi am citit deja un cuvânt de introducere preţios şi minunat, cuvânt pe care l-am primit în inimile noastre. Într-adevăr Dumnezeu, personal, a făcut deja tot ce trebuia să se întâmple. El nu a trimis un înger sau un proroc ca să ne răscumpere. El, care l-a făcut pe om pasibil de cădere şi l-a înzestrat cu voinţă proprie, El Însuşi a preluat şi răspunderea pentru răscumpărare. El personal a venit la noi, a devenit om ca să ne răscumpere şi să ne dăruiască înfierea ca fii.