1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”

2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

3. Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

4. Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.”

5. Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?”

6. Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

7. „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strângă paie.

8. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: ,Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.

9. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.”

10. Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: ,Nu vă mai dau paie;

11. duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”

12. Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie.

13. Isprăvniceii îi sileau, zicând: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci când erau paie!”

14. Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce” , li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărât?”

15. Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon, şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi?

16. Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: ,Faceţi cărămizi! Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.”

17. Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: ,Haidem să aducem jertfe Domnului!

18. Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”

19. Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”

20. Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21. Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

22. Moise s-a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

23. De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”