1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2. „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.

3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: ,S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.

4. Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.

5. S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”

6. Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.

7. A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi, şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

8. Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

9. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

11. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12. Nu-ţi spuneam noi în Egipt: ,Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decât să murim în pustie?”

13. Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.”

15. Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16. Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mâna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17. Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

18. Şi vor şti Egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”

19. Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

20. El s-a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

21. Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.

22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

23. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24. În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşeala în tabăra Egiptenilor.

25. A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.”

26. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”

27. Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

28. Apele s-au întors, şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.

29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

30. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

31. Israel a văzut mâna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.