1. „Tu însă, fă o plângere asupra domnului lui Israel,

2. şi zi: „Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.

3. A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ, învăţat să sfâşie prada; şi a mâncat oameni.

4. Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului.

5. Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, şi l-a făcut leuţ.

6. El a umblat cu leii, s-a făcut leuţ, a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.

7. A năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.

8. Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile din toate ţinuturile dimprejur. I-au întins laţuri, şi a fost prins în groapa lor.

9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă, şi l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.”

10. „Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din pricina belşugului apelor.

11. Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei întrecea ramurile stufoase, şi atrăgea privirile cu înălţimea ei, şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

12. Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, şi le-a mâncat focul.

13. Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă.

14. Din mlădiţele ei a ieşit foc, şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale.”